fbpx

Uneori trebuie să suferi ca să poți merge înainte… E firesc și e absolut uman!

Nu e nimic rău în a experimenta stări psihologice de o sensibilitate sporită, de a trăi din plin tot ce înseamnă vulnerabilitate, dezorientare și ură față de propria viață.

Este cel puțin uman să trecem prin astfel de segmente în viața noastră…

Dar nu dispera! Nu privi la toate aceste lucruri ca la niște premise ale unei mari înfrângeri spirituale, ci mai degrabă ca la trepte psihologice care-ți pregătesc ascensiunea spre un alt nivel emoțional, în cadrul căruia vei fi o persoană mai experimentată, mai profundă și mai completă.

Dar aceste stări sunt admisibile numai când e vorba de autodezvoltare, de explorarea propriei individualități prin trăirea unei galerii ample de emoții – de la beatitudine la depresie. Când e vorba de relații însă – trebuie să-ți pui multe întrebări, dacă trăiești astfel de stări, mai ales în mod regulat.

Nici o iubire corectă nu-și va permite să te rănească atât de rău, ea îți va îmblânzi sufletul și te va învăța să fii înțelegătoare cu tine însăți.

Totuși nu e bine nici să crezi că, depășind o iubire toxică îți vei pierde sensibilitatea lăuntrică, nu vei mai fi capabilă să simți, să iubești și să împărtășești fericirea cu un alt om.

Această stare despre care vorbim e întotdeauna efemeră și se stinge ori de câte ori uiți de valoarea ta raportată la scara universală, dar ea se întoarce ÎNTOTDEAUNA când îi dai cea mai mică șansă să o facă.

Chiar și în cele mai împovărătoare momente, iubirea îți va fi salvare – te va face să vrei să cauți, să afli, să admiri. Și să știi că nu vorbesc doar despre iubirea pentru un alt om.

Advertisement

De aceea, draga mea, permite-ți să te rupi în bucăți uneori. Îți va face bine…

Sursa: transurfing-real