fbpx

Treptat, am învățat să nu mai alerg după dragoste

După tot prin ce am trecut, am învățat o lecție foarte importantă …

Treptat, am învățat să nu alerg după nimeni, ci în schimb să-mi dedic mai mult timp.

Sunt îngrozită de cât  de mult mă shimbam atunci când cineva îmi acorda atenție. Am devenit ceea ce nu sunt cu adevărat. Mă pierdeam încercând să obțin aprobarea cuiva. Mă mulțumeam cu mai puțin decât merit.

Lumea mea a devenit în scurt timp fixată doar pe dorința de a fi cu această persoană cu orice preț și de gândurile despre ceea ce crede despre mine, despre ce poate gândi și despre tot ceea ce în relațiile noastre poate merge prost. Mintea mea devenise cel mai rău dușman, reamintindu-mi din nou că nu sunt suficient de bună.

Însă, încetul cu încetul, am început să înțeleg: până la urmă, tot ceea ce am cu adevărat – sunt eu. Și este mult mai bine să încerc inițial să fac ceea ce mă face fericit decât să încerc să umplu golul din inima mea cu prezența altcuiva.

Mai bine e  să îți umpli viața cu lumină, pozitivitate și credință, decât să aștepți confirmarea cât ești de important pentru altcineva.

Mai bine să fii tu însuți  și să te bucuri de viață, decât să urmărești pe cineva care s-ar putea să nu-și găsească nici măcar un loc în viața ta. Și, cu siguranță, este mult mai bine să dedic mai mult timp celor care mă iubesc cu adevărat, decât să alerg după cei care nici nu se interesează despre viața mea cu adevărat.

Treptat am înteles că, pentru iubirea adevărata,  nu este nevoie să alerg deloc și că nu merită să pierd timp în relații fără sens.

După tot prin ce am trecut, am învățat o lecție foarte importantă  din propriile mele greșeli. Mi-am dat seama că, dacă cineva nu simte sentimente sincere pentru mine, atunci indiferent ce aș face și indiferent cum încerc să îmi ies din piele, acest lucru nu va schimba nimic. A devenit o pastilă amară pentru mine, dar … uneori lecțiile învățate din trecut sunt necesare pentru a nu mai pierde timpul pe oameni nevrednici în viitor.

Înțeleg treptat și îmi dau seama că este mai bine să fiu singură și să trăiesc așa cum vreau, decât să încerc să-mi dau inima persoanei greșite.

Și … încă mai cred că va veni ziua când voi fi la momentul potrivit și la locul potrivit, astfel încât universul să mă aducă la dragostea mea, oriunde s-ar afla.

Advertisement

Nu pot numi această perioadă a vieții ușoară sau simplă, dar am pe cei care mă iubesc și pe care îi iubesc, credința mea în viitor și pe mine – și știu că pot trece prin întuneric la lumină, să depășesc orice obstacole. Voi învăța să mă apreciez, să mă iubesc și să mă respect. Voi învăța să nu alerg după iubire și voi crede că într-o bună zi o să mă găsească ea însăși.

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi

Sursa: cluber