Dacă privești în urmă, vei găsi nu unul, ci zeci sau chiar sute de situații în care dificultățile sau perioadele cu „ghinion” prin care a trebuit să treci, au fost de fapt în avantajul tău.
Este celebra vorbă populară „Tot răul spre bine!”.
Sunt momente în care trebuie să treci printr-o respingere dureroasă, atunci când aplici pentru un job sau o acțiune de voluntariat, și mai târziu lucrurile iau o întorsătură neașteptată ajungând să ocupi un post chiar mai atractiv și mai potrivit, pentru tine decât cel pe care l-ai pierdut.
Sau poți ajunge să crezi că este sfârșitul lumii atunci când treci printr-un divorț sau o despărțire, dar ulterior să descoperi că ai găsit mai multă fericire decât ai crezut că poate exista până atunci.
În Japonia, există un tip de artă numit Kintsugi ce constă în repararea obiectelor din ceramică sparte, prin lipirea acestora cu aur, fiind chiar un simbol filosofic pentru valoarea și frumusețea care există în lucrurile sfărâmate.
Laura Jane Williams a scris în una din cărțile sale faptul că “cicatricile sunt medaliile noastre de onoare” și are absolută dreptate.
Nu doar lucrurile plăcute și ușoare ne transformă în oameni mai buni, ci și cele dure ne pot învăța lecții de neuitat, construind un întreg regat în sufletele noastre.
Valoarea ta nu scade odată cu durerea prin care treci. Din contră, devi o persoană mai bună, mai conștientă de sine și de viață, mai responsabilă chiar, cu o poveste extraordinară în priviri, pe care alți oameni ar fi recunoscători să o audă.
Dacă învățăm aceste lucruri despre trecut, de ce nu putem ține cont de ele și în viitor? Dacă am văzut că durerea sau problemele din trecut au fost necesare și choar utile, ajutându-ne să pășim pe o treaptă nouă a evoluției de sine, de ce să nu avem aceeași speranță și încredere în ceea ce va aduce ziua de mâine odată cu suferința?!
Același principiu se poate aplica atât în lucrurile cu impact mare, cât și în cele cu impact redus, care pot părea extrem de supărătoare la prima vedere. De exemplu, îți rupi rochia preferată și nu mai poate fi refăcută.
Poți face din materialul rămas o rochie pentru păpuși, păstrând mereu ceva frumos din ea ca amintire, sau poți crea o rochiță mai mică pentru fetița ta sau fetița prietenei tale sau a vecinei. Ai prins ideea.
Ai întârziat la muncă din cauza traficului? De ce să nu fructifici timpul disponibil ascultând muzica ta preferată, care să îți dea energie?! Ai uitat umbrela și ești departe de casă?
Nu ar fi o idee grozavă să retrăiești momentele copilăriei alergând din nou prin ploaie, fără să vezi asta ca fiind o problemă?! De ce să nu putem transforma orice dificultate, mică sau mare în ceva valoros, la fel cum arta japoneză transformă vasele sparte în ceva prețios? Nu e viața suficient de scurtă ca să ne stresăm la fiecare pas pe care-l facem?
Aleargă cu bucurie, printre picăturile de ploaie și razele de soare fără să regreți, zâmbește necazului, râzi în fața ghinionului, câștigă lupta cu suferința ca un războinic adevărat și mulțumește cerului pentru fiecare trăire! Pentru fiecare respirație. Pentru fiecare clipă în care simți că trăiești.
Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima
