fbpx

Pentru a ne putea urma calea, trebuie să lăsăm trecutul în urmă şi să decidem ce vrem cu adevărat de la viață

Cu toții trăim. Trăim după nişte tipare.Trăim toţi la fel, dar totuşi oarecum diferit. Suntem motivaţi diferit şi sperăm mereu la un viitor mai bun, mai fericit. Doar că fericirea nu se obţine uşor. 

Să fii fericit înseamnă să muncești mult pentru asta. Noi suntem mai mult decât noi înşine. Avem suflete. Putem obţine tot ce ne dorim, dar pentru a face acest lucru, trebuie să ştim prea bine cine suntem, ce vrem de fapt, care ne este scopul, care ne este calea. Noi suntem ceea ce vedem, ce simţim, ce trăim.

Ne făurim singuri viitorul și fericirea.

Un lucru extrem de minunat ar fi să ştim să ne bucurăm de lucrurile simple, obişnuite, căci anume ele deseori se întâmplă să fie şi magice. Trebuie să credem în visele noastre, să ştim să apreciem viaţa, să o privim în fiecare zi de parcă ar fi pentru prima dată. 

Gândurile noastre trebuie spuse sau măcar scrise, să scoatem din noi acele emoții și trăiri. Dacă nu vom face asta, dacă nu vom vorbi cu nimeni ce simţim, ce vise avem, toate sentimentele noastre lăuntrice ne vor bloca, ne vor îngreuna sufletul şi îl vor altera.

Să învăţăm să ne exteriorizăm sentimentele. Să facem lucruri spontane, pentru că anume ele vor fi cele care ne vor schimba viaţa. Totul depinde de noi. Să nu ne agăţăm doar de speranţe, dar să căutăm să facem ceva. Ceva bun, ceva interesant.

Să trecem prin viaţă aşa, pur şi simplu, ca şi cum nu am avea nici un cuvânt de spus, fără nici un control asupra propriei noastre fiinţe, să trecem pur şi simplu prin viaţă ar fi o nebunie curată. 

Ceea ce alegem să facem în viaţă şi cum facem acest lucru, face ca totul să funcţioneze în jurul nostru. Gândim, mergem, vorbim, visăm, lucrăm, iubim, urâm, luptăm pentru a ne face loc în lumea asta mare. Vrem să cunoaştem secrete, să aflăm răspunsuri.

Gândul de a rămâne singuri este prea greu de suportat. La sfârşitul unei zile din viaţa noastră, faptul că suntem acolo, împreună unul pentru altul, în ciuda diferenţelor noastre,  e un motiv suficient de bun să credem în continuarea vieţii.

Să ştim ce vrem. Să ne punem scopuri, să ne facem planuri, pe care mai apoi să le aducem la îndeplinire. Să închidem ochii şi să ne imaginăm că suntem în stare. Şi să facem. Să ne blocăm frica şi să facem. 

Advertisement

Să lăsăm trecutul în urmă şi să ne bucurăm de prezent. Uneori, pentru a ne urma calea, este nevoie de o schimbare, iar schimbarea este un proces însoţit de frică, durere, îndoieli. Dar trebuie să ne eliberăm de amintiri, de obiceiurile negative, de trecut. Numai eliberarea de povara trecutului ne va permite să trăim şi să ne bucurăm de prezent, dar şi să ne pregătim de viitor. 

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi

Sursa: lifedeeper