Oamenii buni sunt ca un soarele cald care, despărțind norii, iese din întuneric. Când întreaga lume râde de eșecul tău, ei sunt singurii care te încălzesc cu drag în mijlocul furtunii din sufletul tău.
Oamenii buni nu se observă imediat, nu sar în ochii tăi. Dar într-un moment dificil, nu sunt indiferenți, au întotdeauna o privire amabilă, cu un aspect calm, fiind aproape pentru ați oferi umărul pe care să plângi.
Oamenii buni sunt naivi și sentimentali. În inimile lor, dragostea îneacă mormăitul minții. Uită instant oamenii care le-au greșit, le este greu să creadă în nesimțirea sentimentelor și a înșelăciunii.
Oamenii buni fac deseori greșeli, pentru că nu își dau seama cine îi folosesc, nefiindu-le prieteni. Armonia din suflet și fericirea din ochi li se stinge încet de un sentiment acru de durere. Dar ei știu sigur: nu există oameni răi, sunt doar mulți oameni nefericiți.
Nu poți profita continuu de căldura oamenilor buni. Razele nu sunt doar pentru a te încălzi. Oamenii buni zâmbesc mereu doar cu inima, și văd în toți trecătorii doar sufletele lor bune. De aceea când întâlnești un om bun, tu însuți devii mai bun.
Bunătatea lor este capabilă să îți topească răutatea din inimă și să îți sădească un firicel de lumină, încărcându-te cu fericire, motivație și sentimentul că suntem capabili să respingem orice circumstanță adversă în viață.
