Nu intra în sufletul unui om, încercând să deschizi ușa cu picioarele. În sulfet se intră încet, atent și cu precauție, pentru a nu provoca răni profunde și a nu lăsa cicatrici adânci.

Există suflete atât de istovite și obosite, încât le este frică de zgomot și mișcări bruște.

Iar altele au nevoie de tone de tandrețe pentru a înmuia colțurile ascuțite și a dărâma baricadele construite după numeroase trădări și răutate umane.

Uneori este nevoie de multă dragoste pentru a vindeca un suflet sfâșiat în fragmente.

Dar merită, pentru că nimeni nu va fi atât de recunoscător ca o persoană, asamblat din nou din bucăți.

Nimeni nu va putea vreodată să te iubească mai mult decât cel care a renăscut cândva din cenușă.

Imagine reprezentativă de Natalia Figueredo de la Unsplash

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi