Nu intra în sufletul unui om, încercând să deschizi ușa cu picioarele. În sulfet se intră încet, atent și cu precauție, pentru a nu provoca răni profunde și a nu lăsa cicatrici adânci.
Există suflete atât de istovite și obosite, încât le este frică de zgomot și mișcări bruște.
Iar altele au nevoie de tone de tandrețe pentru a înmuia colțurile ascuțite și a dărâma baricadele construite după numeroase trădări și răutate umane.
Uneori este nevoie de multă dragoste pentru a vindeca un suflet sfâșiat în fragmente.
Dar merită, pentru că nimeni nu va fi atât de recunoscător ca o persoană, asamblat din nou din bucăți.
Nimeni nu va putea vreodată să te iubească mai mult decât cel care a renăscut cândva din cenușă.
Imagine reprezentativă de Natalia Figueredo de la Unsplash
© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi
