Oamenii iritați nu țin cont de energia cuvintelor. Ei au obișnuința de a arunca vorbe urâte la întâmplare, fără a-și da seama de efectul acestora asupra vieții lor.
Anume despre acest fenomen al cuvintelor ne vorbește filosoful indian Hazrat Inayat Khan în cartea sa The Mysticism of Sound and Music (Misticismul sunetului și al muzicii).
,,Nu există niciun loc în această lume unde răsunetul vocii umane să nu se mai audă. Firește că, la fel ca și oamenii, vocile sunt efemere, de aceea fiecare dintre ele încetează să se mai audă la un moment dat. Doar că toate au o durabilitate a vieții diferită: unele trăiesc secole, altele trăiesc ani, iar altele – câteva clipe. Asta se întâmplă întrucât fiecare ființă creată, intenționat sau neintenționat, posedă o viață; ea se naște și moare, adică are un început și un sfârșit predestinat.
Omul poate auzi ecoul acestor voci, stând oriunde pe acest pământ, prin conexiunea lui cu atmosfera. Dar mai ales această conexiune se simte la altitudini mari. Stând pe o stâncă sau pe vârful unui munte, pot fi auzite vibrațiile omului, care a stat cândva pe același loc. Indiferent unde s-ar afla, în mijlocul pustiului sau în marginea părăsită a unei păduri, oricine poate simți istoria acestui loc.
***
Nivelul de profunzime al fiecărui cuvânt este foarte diferit.
Din acest motiv, puterea și impactul fiecărui cuvânt pe care îl pronunțăm depinde, în mod direct, de starea noastră spirituală în momentul verbalizării acestuia.
De exemplu, vă puteți da seama întotdeauna că, cuvântul unei persoane, care are obiceiul de a minți, de a fi nesincer, nu are putere; iar cuvântul celui care vorbește cu convingere, care este sincer și propăvăduiește adevărul, are putere. Cuvântul lui are lumină, cuvântul lui atinge profund.
Uneori, vocea unui om este plină de tristețe și îți poate frânge inima doar ascultând-o; cuvântele sale au puterea de a atinge, de a pătrunde adânc – ăsta este efectul lui asupra interlocutorului său.
Un antiexemplu ar fi o persoană frivolă, superficială, care nu este suficient de serioasă în viață: tot ceea ce spune și face aceasta, rămâne la suprafață. Ea nu poate insufla încredere în nimeni, pentru că nu o posedă în cuvintele sale.
***
Și totuși, oamenii continuă să mă întrebe: în ce constă această forță măreață a cuvântului, de ce ea ne ajută să fim mai buni? Iar eu întotdeauna le răspund, spunând același adevăr: nu există o expresie mai vie a vieții decât cuvântul, deoarece vocea (adică canalul din care cuvintele prind viață) este o manifestare expresivă a respirației, iar respirația este viața în sine.
Prin urmare, fiecare cuvânt rostit are un impact grandios nu doar asupra oamenilor din jur, ci asupra propriului nostru gând, spirit și corp…”
