Când iubești, ai tendința de a vedea doar părțile bune, doar latura frumoasă și romantică a relației. Iubești atât de mult persoana cealaltă, încât uiți să te iubești pe tine și, fără să realizezi, uneori ajungi să te minți pe tine însuți/însăți în legătură cu ceea ce meriți și ce nu.
Iubirea necondiționată este magică, într-adevăr. Nu trebuie sub niciun chip să iubim pentru un motiv anume, pentru că primim ceea ce ne dorim sau să iubim pentru că suntem iubiți. Asta nu este iubire. Iubirea nu este o plată sau ceva ce dai la schimb.
Iubirea vine de la sine, fără să înțelegi de ce și, este adevărat, atunci când iubești ierți, rămâi la greu, ajuți, la fel cum un părinte își iubește copilul chiar dacă face și greșeli. Totuși, a tolera un comportament lipsit de respect la nesfârșit nu este înțelept.
În primul rând, pentru că te pui într-o lumină nefavorabilă și dezonorantă atunci când permiți ceva ce contravine valorilor tale, iar în al doilea rând, pentru că nu așa îți dovedești iubirea și devotamentul.
Dacă lași altă persoană să te jignească sau să te mintă sau să îți greșească în orice fel, indiferent cum, faci o mare greșeală, fiindcă nimeni în lumea asta nu este îndreptățit să-ți facă rău.
Din cauza faptului că iubim irațional, ajungem să căutăm scuze care să justifice acțiunile celorlalți față de noi, însă ceea ce facem nu este altceva decât să înrăutățim lucrurile. Nu așa ne salvăm relația. Nu tolerând orice ofensă, de parcă ar fi ceva normal, convingându-ne că nu a fost chiar atât de rău.
Nici măcar un părinte care și-ar da viața pentru propriul său copil, nu tolerează absolut ORICE. Iubirea necondiționată nu implică toleranță lipsită de rațiune. Chiar dacă iubești până la cer și înapoi, datoria ta nu este să încurajezi un comportament lipsit de respect.
Dacă aceste greșeli se tot repetă, deși persoana de lângă tine este conștiență că îți face rău și nu ține cont de asta, trebuie să faci o alegere pentru a schimba obiceiurile nesănătoase create.
În plus, îți dovedești mai mult iubirea atunci când arăți ceea ce simți real, atât față de lucrurile bune, cât și față de cele rele. Onestitatea, deschiderea și comunicarea sunt o soluție mai bună decât să treci cu vederea.
Închizând ochii atunci când celălalt greșește, nu anulează problema, ci o încurajează să se repete. Evident, nu trebuie să aduci în discuție o potențială despărțire de fiecare dată când te supără ceva.
Oamenii pot face greșeli, la fel cum și tu poți răni fără să vrei o altă persoană. Soluția nu este să pleci, decât dacă nu există iubire din partea ta sau a persoanei de lângă tine.
Încearcă să explici cu calm tot ce nu-ți face plăcere, din timp, astfel încât persoana iubită să înțeleagă unde greșește, fără să ții în tine și, eventual, să răbufnești când nu mai poți.
Totodată, este important să alegi un moment de timp rezonabil pentru a purta o discuție serioasă. E greu să ne facem auziți în momentele în care oamenii cu care discutăm nu au starea necesară. Pentru rezultate ideale, asigură-te că există condițiile ideale.
Nu în ultimul rând, oferă aceeași înțelegere atunci când ți se cere să faci unele schimbări pozitive. Uneori, pentru ca ceilalți să facă o schimbare, trebuie să începem cu noi.
Gândește-te care este rolul tău atunci când apare o neînțelegere, unde ai greșit și ce poți îmbunătăți. Doar prin exemplul personal, vei încuraja și pe altcineva să devină o persoană mai bună.
Nu uita! Iubește fără limite, oferă totul, fă sacrificii, iartă, încurajează schimbarea, dar nu te pierde pe tine în acest proces! Meriți aceeași iubire pe care o oferi!
Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima
