Nu este un secret că în timp nu mai suntem atrași de acei oameni care nu ne iubesc cu adevărat.
De oamenii care ne percep pur și simplu ca una dintre opțiuni. Cei care nu ne acceptă pentru ceea ce suntem cu adevărat. Oamenii care ne iau de la sine și undeva în ei înșiși sunt în căutarea unui înlocuitor.
Ne schimbăm atitudinea față de oamenii care își demonstrează nesinceritatea din nou și din nou. Celor care nu-și respectă promisiunile. Oameni cărora le plac doar punctele noastre forte și care nu sunt capabili să ne accepte cu toate slăbiciunile noastre. Cei care își bat joc de fricile și nesiguranțele noastre.
Ne pierdem interesul pentru oamenii care ne apreciază constant sentimentele, dorințele, problemele și opiniile.
Cei care nu vor să recunoască că este bine să fie vulnerabili. Oameni care își pun mereu bunăstarea deasupra noastră. Oameni egoisti.
Ne pierdem interesul pentru oamenii care ne fac să ne simțim nevrednici de atenția lor. Oameni care sunt lângă noi doar pentru că nu mai au altă opțiune. Cei care nu arată multă bucurie când ne văd. Cei de lângă care avem în permanență sentimentul că trebuie să merităm fiecare minut al atenției lor. Cei care ne au la sfârșitul listei lor de priorități.
Încetăm treptat să ne pese de acei oameni care ne tratează fără respect și simpatie.
Pentru cei care profită de bunătatea noastră. Cei care cred că ar trebui să implorăm dragostea lor.
Uităm de acei oameni cărora nu le este frică să ne piardă, pentru că nu ne-au respectat niciodată și nu ne-au iubit profund și cu adevărat.
Ne pierdem interesul pentru cei care nu ne prețuiesc așa cum merităm.
Pentru că știm de ce suntem demni și de ce suntem capabili.
Pentru că am învățat să ne iubim pe noi înșine și nu vom lăsa niciodată pe altcineva să ne subestimeze și să ne facă să ne întrebăm dacă merităm iubirea adevărată.
© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi
