Poate un trend să aibă o influență uriașă asupra noastră? Dacă nu te consideri o persoană ușor influențabilă, acest articol este pentru tine!
Numeroase studii au arătat modul în care creierul uman percepe lumea la nivel de subconștient, în funcție de diferite tipare întâlnite la exterior. Sigur nu este prima dată când ai auzit faptul că alegerile noastre nu sunt ale noastre, ci sunt ale societății în care trăim.
Un exemplu elocvent, deși sună absurd, este cuvântul „toxic”. Acest „toxic” a devenit atât de utilizat în ziua de azi, încât transmite senzația că este un înlocuitor al automatismului „gen”, în contextul în care vrei să te exprimi și să oferi un exemplu.
Poate pare la prima vedere un cuvânt reprezentativ pentru a descrie o situație, însă cred cu tărie că avem capacitatea de a utiliza la fel de multe alte expresii, astfel încât să nu ne autolimităm la un simplu cuvânt.
Persoană toxică, relație toxică, prietenie toxică, situație toxică…
Cred că tendința de a cataloga ceva ca fiind „toxic” cumva devine toxică. Ne limităm atât de mult fără să realizăm în diferite aspecte ale vieții, chiar și în situații simple, precum o conversație, în care alegem inconștient o formulare clișeică.
Problema nu este cuvântul în sine, ci faptul că nici măcar nu ne străduim să utilizăm miile de cuvinte ale limbii române, care pot descrie o situație la fel sau chiar mai expresiv decât această formulare. Deja repetată de mii de ori, ne plasează într-o idee de mediocritate.
Noi chiar nu ne putem exprima decât într-un singur mod?!
Cred că ar fi mai inteligent dacă, în loc de „toxic”, ne-am lăsa creativitatea neîngrădită de descrierea altor persoane și am putea descrie o experiență în propriul nostru stil. Oare nesănătos, neindicat, nepotrivit, neînțelept nu sunt un alt mod de a relata lucrurile?!
Mai mult decât atât, nu cred că există oameni „toxici”. Alegeri comportamentale nepotrivite, da. Greșeli, da. Toxicitatea, atât de des utilizată în exprimare, spre surprinderea mea, a fost invocată chiar ca scuză în atâtea relații de prietenie sau de cuplu.
Dacă o relație este „toxică” așa cum e cel mai simplu de etichetat, gândește-te doar în ce poziție te plasezi în momentul în care vrei să definești o experiență complexă, printr-un cuvânt limitativ.
Este adevărat, există provocări poate greu de trecut. Poți alege să ți le asumi și să ieși învingător sau să alegi să nu. Faptul că atribuim o etichetă precum adjectivul toxic, nu schimbă cu nimic lucrurile.
Este doar o formă de fugă și evitare a problemei, nu o rezolvare. Cum această tendință a devenit atât de populară, la fel ar trebui să devină și ideea de traseu inițiatic, prezentată simbolic în scrieri sau filme celebre, în care eroii acțiunii DEPĂȘESC obstacolele cu care se confruntă, fără să se plângă, ajungând în final atât de admirați pe culmile gloriei.
În loc să alegem lașitatea și drumul ușor, putem să acceptăm provocările vieții și să evoluăm. Decât să spui, „era toxic”, poți alege să vezi ce aveai de învățat în drumul tău către succes și să găsești soluții. Putem spune la fel de simplu, „era o situație plină de provocări și încercări din care am reușit sau nu să trec”.
Nu îmi doresc să fiu înțeleasă greșit, am utilizat și eu acest cuvânt de atâtea ori până să realizez cât de ușor influențabili suntem la nivel de subconștient, chiar și în lucrurile mici.
Nu scriu acest articol în scopul de a judeca alți oameni care încă fac asta. Este o lume interdependentă în care ne deschidem ochii unii altora. Doar așa formăm o societate.
Tendința de a da vina pe o situație sau chiar pe altcineva, punându-i o anumită etichetă, este varianta cea mai simplă de a evita să te dezvolți, prin asumarea unui nivel de dificultate mai avansat al vieții.
Aceste etape de dezvoltare prin care trecem, fie ne pot ridica extrem de sus, fie ne pot distruge, la fel cum, provocările cu care se confruntă eroul unei acțiuni, îi pun viața în pericol.
De asta majoritatea oamenilor evită provocările dificile. Deși, nicio personalitate marcantă a istoriei nu cred că a spus vreodată: „Am renunțat la luptă fiindcă era prea toxică pentru mine.”
Nu e nimic greșit dacă alegi să faci asta, nu ești obligat să alegi drumul greu spre măreție și să fii eroul poveștii vieții tale, însă dacă povestești experiența unică a vieții tale, poți încerca să o descrii în mod inedit!
Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima
