De ce nu este indicat să îți pedepsești copilul după ce a recunoscut o greșeală

Un copil care a spus adevărul, în loc să ascundă asta, fiind conștient că a făcut ceva rău, trebuie încurajat să își asume atât deciziile bune, cât și cele rele și să continue să fie sincer în viitor.

Sinceritatea nu trebuie nicidecum pedepsită, pentru că astfel, copilul va vedea că nu există niciun beneficiu în a mărturisi propriile greșeli, iar cu altă ocazie le va ascunde, din teama de a nu fi sancționat.

Dar dacă nu este pedepsit deloc, atunci poate acesta se va simți liber și îndreptățit să fie iertat de fiecare dată când nu este cuminte.

Cum putem preveni acest lucru?

Prin comunicare eficientă, la nivelul priceperii lui de copil, poate fi făcut să înțeleagă faptul că sinceritatea nu va face problema să dispară ca prin magie, ci îi poate reduce considerabil pedeapsa și vina.

De exemplu, copilașul recunoaște faptul că s-a comportat urât cu alt copil, sau că te-a mințit cu ceva, sau că a mâncat înghețată înainte de masă, deși i-ai spus să nu mănânce dulciuri, sau orice prostioară face și regretă în suflețelul lui.

Într-o astfel de situație, îi poți explica DE CE a fost greșit ce a făcut, care sunt consecințele (de exemplu, dacă mănâncă prea multe dulciuri îl va durea burtica sau faptul că a fost rău față de colegul lui, îi va strica prietenia și nu va mai avea cu cine să se joace, poate celălalt copilaș chiar va începe să plângă din cauza asta etc) iar, după ce înțelege faptul că problema încălcării regulililor ține de „ce se întâmplă rău mai târziu”, adică după ce conștientizează implicațiile acțiunilor lui, îi poți spune că apreciezi enorm faptul că a fost sincer și, chiar dacă va fi pedepsit pentru că a fost neascultător, va fi recompensat pentru faptul că a recunoscut și a fost un copil bun în final.

Pedeapsa o va asocia cu greșeala în sine, iar recompensa cu faptul că a fost sincer, ceea ce îl va motiva pe viitor să rămână la fel. Sau îi poți spune care ar fi fost pedeapsa în situația în care nu recunoaștea și va primi o diminuare a acesteia datorită onestității sale, însoțită de o îmbrățișare blândă.

Dacă a făcut ceva rău fără intenție, nu ar trebui pedepsit deloc, în general. Este chiar bine să fie lăudat pentru faptul că a avut curajul să spună ce s-a întâmplat.

De exemplu, dacă a spart ceva prin casă, nu este atât de rău. Poate ar avea nevoie în plus doar de o atenționare pentru a fi mai grijuliu cu lucrurile din jur.

Doar în cazul în care a greșit în mod conștient și, ulterior, a recunoscut, se poate aplica o mică pedeapsă, însă cu mare atenție, grijă și comunicare.

Este normal și chiar necesar să dai dovadă de fermitate uneori, astfel încât să nu i se permită absolut orice, însă copilul trebuie să fie liber să aleagă binele, ÎNȚELEGÂND efectele negative ale răului pe termen lung, nu să asculte din frica de a nu fi pedepsit.

Excesul de autoritate poate reprezenta o piedică în ceea ce privește educația acestuia.

Fii întotdeauna un exemplu de înțelepciune pentru copilul tău!

Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi