Ura și răzbunarea nu rezolvă o problemă, din contră o accentuează. Un foc nu se poate stinge prin mai mult foc, iar un jar încins poate incendia un întreg oraș dacă nu este oprit.
Ura naște ură, iar violența creează violență. Poate ai motive justificate pentru care să urăști, poate simți că oamenii respectivi merită să plătească pentru tot ce ți-au făcut. Oricâtă nedreptate ai resimțit, cea mai înțeleaptă soluție este să ierți și să îți creezi propria fericire care nu îi implică pe ei.
Merită un om care nici măcar nu și-a cerut scuze să fie iertat de parcă nimic nu s-a întâmplat? Poate că nu, însă mai important este faptul că tu nu meriți să simți durere, fiindcă asta înseamnă ura și furia, durere nealinată.
Atunci când îți amintești cu tristețe și dezamăgire cum s-au comportat unii oameni la care țineai, atunci când simți că îți pierzi firea la auzul numelui lor, singura persoană care pierde mai mult decât tot ceea ce a pierdut deja, ești tu.
Ei își trăiesc viața fericiți, fără să se gândească la faptul că au făcut ceva rău, fără să le pese că te-au rănit, jignit sau umilit, fără să se întrebe dacă ești bine sau dacă i-ai iertat, ei sunt bine în lumea lor, iar singura persoană care răsucește cuțitul în propria rană ești chiar tu, fără să realizezi. Ei sunt cei care câștigă, iar tu ești cel care pierde.
Iartă, iubește, iubește-te pe tine însuți și doar așa vei câștiga libertatea reală. Atunci când urăști, ajungi să fii legat în lanțuri, în gândurile și emoțiile care te împiedică să vezi adevărata fericire. Ura este o emoție distructivă care te controlează, iar iertarea creează vindecare și liniște.
Dacă vrei să te răzbuni, cea mai bună armă este să ai grijă de tine, să lucrezi la fericirea și la visurile tale. Vei câștiga cu adevărat atunci când vei înlocui ura cu înțelegerea urmată de iertare, furia cu liniștea iar dezamăgirile cu noile speranțe.
Caută această putere extraordinară în tine, puterea de a răspunde răului prin bine și de a învinge! Când vei privi înapoi, lucrurile care cândva au contat și te dureau în trecut, vor rămâne doar simple amintiri ca niște fotografii fără viață, agățate de un zid pustiu.
Când te vei privi în oglindă, vei zâmbi amintindu-ți faptul că puteai să te răzbuni și nu ai făcut-o, puteai să urăști și ai ales să fii liber, puteai să rănești la fel cum ai fost rănit și ai ales un drum mai demn, un drum luminat de înțelepciune și virtute.
Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima
© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi
