Încrederea de sine a copiilor crescuți în familii evreiești atinge cote nebănuite. Iar greșelile? Cine nu le face? Important este să tratăm micile eșecuri cu mai multă ușurință! Chiar și dacă Iosif a întins piureul de cartofi pe masă, priviți cât de creativ a reușit să facă asta!
Educația copiilor evrei e greu de descris în cuvinte. De fapt, pentru că în mod real, ea aproape că nu există în sensul impus în societățile noastre. La noi, asemenea copii ar fi considerați „needucați”, în timp ce în Israel, acest comportament este absolut normal. Mulți părinți cred că ce li se „permite” celor din Israel le-ar aduce lor mari probleme pe viitor.
Pe de altă parte, în Israel, copiii își adoră mămicile. Nu este de mirare — dacă ai urma asemenea tradiții în creșterea propriului copil, cu siguranță și el te-ar idolatriza. Bineînțeles, rămâne întrebarea: ce fel de adult va deveni?
1. „E numai un copil” – viziunea evreiască
Aici, copiilor le este permis orice: să murdărească fața de masă cu mâinile pline de ciocolată, să întindă acuarele pe podea sau să-și șteargă gura cu mâneca. Pentru o mamă evreică, nu există nimic mai important pe lume decât copilul ei, deci acesta primește toată libertatea.
Poznele celor mici sunt privite cu o răbdare uimitoare – adesea chiar cu amuzament. O familie evreiască e un adevărat paradis pentru prichindei: jucăriile pot fi lăsate împrăștiate, hârtia aruncată peste tot, iar țipetele în spații publice sunt acceptate fără să ridice cineva vreo sprânceană. Toți sunt democrați, nimeni nu comentează.
Filosofia lor este simplă: când altcândva să trăiești atât de liber și fără griji, dacă nu în copilărie?
2. „Sigur că-ți cumpăr!”
O mamă trebuie să-i cumpere copilului ceea ce acesta își dorește. Nu există condiții care ar putea justifica un refuz. Dacă cel mic vrea bomboane, mama va cumpăra nu doar una, ci chiar un kilogram sau două. Chiar dacă e alergic la dulciuri, chiar dacă are deja carii, chiar dacă acasă mai are încă 10 kg de același sortiment.
Locuitorii din Israel cred cu tărie că o mamă care refuză să-i cumpere copilului ceva ce acesta își dorește nu își merită titlul de părinte.
3. „Ești cel mai bun!”
Toate mamele trăiesc cu convingerea sinceră că al lor copil este cel mai talentat, cel mai înzestrat și, desigur, cel mai bun. Și, cel mai important, nu uită nicio clipă să-i repete asta odraslei lor, de mai multe ori pe zi.
Nu e de mirare că încrederea în sine a acestor copii este debordantă. Și greșelile? Toți le fac, iar abordarea e una relaxată! Chiar dacă Iosif a întins piureul pe toată masa, doamna Roza, priviți ce artistic a reușit!
4. „Pot singur!
Chiar și într-un restaurant, nu e neobișnuit să vezi un copil de doi ani care își taie singur carne cu cuțitul. Orice inițiativă a micuțului este încurajată, iar independența este susținută constant. Poate că este o măsură de nevoie – concediul maternal în Israel durează doar trei luni. Apoi, copilul merge la creșă sau este lăsat pe mâna caldă a bunicilor. Totuși, când vine vorba de renunțarea la suzetă sau la scutec, mamele evreice nu grăbesc procesul.
5. Prinde zenul și nu băga în seamă
Să ridici vocea, dar mai ales să pedepsești un copil este de neconceput aici. Chiar deloc. Pentru astfel de gesturi, părintele poate primi observații din partea trecătorilor sau chiar să fie abordat de autorități — deoarece e privit ca o tentativă de „suprimare a personalității”. Dacă vrei să eviți conflictele, cel mai bine este să ignori poznele copilului tău, oricât de inventive ar fi acestea.
