Oamenii îmi spun tot timpul: ”Am devenit tot mai introvertit cu înaintarea în vârstă.”
La un anumit nivel, această afirmație este valabilă și pentru mine. La școală am avut o mulțime de prieteni, cu care ieșeam în fiecare weekend.
Astăzi, un weekend ideal ar fi acel în care nu aș avea nici un plan. Nu sunt unica persoană în acest fel. Mulți dintre prietenii mei extrovertiți acum preferă să petreacă timpul cu familia acasă, decât în oraș.
Psihologii confirmă că noi devenim mai introvertiți pe măsură ce îmbătrânim.
Acest fenomen este cunoscut ca ”maturizare intrinsecă” și înseamnă că personalitățile noastre devin tot mai echilibrate pe măsură ce îmbătrânim.
În general, oamenii devin mai stabili din punct de vedere emoțional, mai agreabili și mai conștiincioși în timp ce își lasă tinerețea în urmă. De asemena, ei au nevoie de tot mai puțină socializare și divertisment pentru a fi fericiți.
A deveni mai introvertit este un lucru bun!
”Nivelul ridicat de extraversiune este probabil important pentru relaționare activă, de aceea majoritatea din noi sunt mult mai extravertiți în perioada adolescenței și tinereței.” spune Cain.
Cu alte cuvinte, comportamentul mai extravertit ajută la stabilirea unor relații sociale și întâlnirea partenerului. Apoi – teoretic -până la vârsta de 30 ani suntem implicați deja într-o relație de durată. Astfel, devine mai puțin important să întâlnim atât de des noi persoane.
Imaginează-ți cât de dificil ți-ar fi să creezi o familie și să crești copii, dacă constant ai fi la petreceri. De aceea, de dragul familiei, copiilor și carieră este foarte important să devenim mai introvertiți.
Odată ce ești un introvertit, pentru totdeauna vei rămâne unul.
Personalitățile noastre se transformă, nu putem să negăm acest fapt. Însă chiar dacă personalitățile noastre se schimbă, temperamentele nu. Acest lucru înseamnă că dacă ești introvertit, întotdeauna vei fi unul. Iar dacă ești extrovertit, chiar dacă vei deveni mai liniștit cu vârsta, în esență, vei fi tot un extrovertit.
Cercetările confirmă această ipoteză. În 2004, psihologii de la Harvard, Jerome Kagan și Nancy Snidman au cercetat introversiunea și extraversiunea persoanelor.
Unor bebeluși le-au fost prezentați niște stimuli nefamiliari. Unii din ei s-au supărat, au început să plângă și să bată din mâini și picioare. Acești copii au fost extrem de reactivi la mediu. Alți bebeluși au rămași calmi și nu demonstrat teamă față de obiectele prezentate.
După câțiva ani, când bebelușii au crescut în niște adulți tineri, psihologii au comparat rezultatele. Bebelușii care au fost mai reactivi au crescut fiind precauți și mai îngrijorați, trăsături ce se suprapun cu introversiunea. Ceilalți, care au fost mai puțin reactivi, au rămas îndrăzneți și ca adulți.