Nu trebuie să-ți propui imposibilul. Nu e nevoie să alergi după vise care te consumă, nici să treci peste limite doar de dragul de a arăta ceva lumii. Fericirea nu se măsoară în „mult”, ci în „adevărat”. Să știi cine ești, să înțelegi ce îți dorești și să ai oamenii potriviți lângă tine – asta e suficient.
Greutățile nu dispar niciodată, dar nimic nu le face mai suportabile decât brațele unei persoane dragi. Când cineva te ia în brațe, durerea se topește, iar lumea devine mai ușoară. Contează cine e lângă tine atunci când râzi și, mai ales, când plângi. Uneori, un „împreună” valorează mai mult decât orice altceva.
Poți să aduni averi, să devii cunoscut, să ajungi departe – dar toate acestea pot părea goale dacă nu ai pe cineva alături. În același timp, poți duce o viață simplă, discretă, și totuși să fii fericit, pentru că trăiești alături de omul care te iubește și te sprijină. Fericirea nu e în absoluturi: nu trebuie să cauți dragostea perfectă sau viața ideală. E suficient să trăiești prezentul, împărțindu-l cu cineva.
Ne înșelăm când credem că bunurile materiale pot ține locul unei familii, sau că banii pot umple golul lăsat de lipsa unei iubiri.
Ne înșelăm când punem pe primul loc doar propria fericire, uitând de fericirea „noastră”. Oamenii au fost făcuți să se găsească și să trăiască unii cu alții.
La final, nu contează cât de sus ai ajuns, ci cine e lângă tine acolo.
Nu ai nevoie de aripi ca să zbori. Ai nevoie de oameni care să nu te lase să cazi.
