Vanitatea nu este deloc o trăsătură de caracter care te ridică pe înălțimile gloriei, așa cum aceasta este percepută de foarte multe persoane, ci este o armă periculoasă de autodistrugere.
În multe situații, oamenii ambițioși, din dorința de autorealizare și progres, cad în capcana autosufucienței și a mândriei iar, de cele mai multe ori, această înclinație apare în mod instinctiv, cu multă subtilitate. Nimeni nu se naște arogant sau orgolios, chiar dacă poate există o anumită tendință genetică orientată către un anumit tip de comportament.
Educația și mediul înconjurător joacă un rol predominant în formarea caracterului unei persoane. Totodată, unii oameni cu capul pe umeri, din cauza unor experiențe traumatizante prin care au trecut, ajung să-și piardă simțul identității propriei persoane. Aceștia, din diferite motive, pot asocia aroganța cu puterea.
O persoană care a fost marcată profund de o respingere din trecut, se poate simți mai puternică atunci când ea este cea care respinge și își induce forțat ideea de superioritate în minte.
Problema mândriei are un impact mult mai mare decât se poate vedea. Mulți nu își pun întrebări cu privire la ce nu este în regulă cu felul lor de a se comporta, crezând că fac alegerile corecte liniștindu-și conștiința și apărându-se prin cuvintele: „Este bine să fac întotdeauna ce simt.”
Totuși, sentimentele noastre nu sunt de fiecare dată pozitive, iar a acționa după instinct nu este cea mai rațională opțiune. În unele cazuri este bine să ascultăm de vocea noastră interioară, în altele, nu.
Dacă ai avut momente marcate de aroganță și orgolii, nu trebuie să te învinovățești pentru trecut. Este uman să ai tot felul de gânduri, atât bune, cât și rele. Toți oamenii le au, în diferite ipostaze, chiar și oamenii virtuoși, care te inspiră, au momente de cădere.
Însă, nu trebuie nici să îți cauți scuze pentru a continua să ai o astfel de atitudine, în cazul în care ai realizat că o ai.
De ce este important să te gândești și la acest aspect, dacă alții nu o fac?
În primul rând, contează pentru evoluția ta. Nu trebuie să te limitezi la a evolua doar pe anumite planuri, cum ar fi cariera sau starea ta fizică. Este important să te cunoști cu adevărat, mental și emoțional și să fii cea mai bună versiune a ta.
În al doilea rând, contează pentru oamenii din jur. Felul în care te raportezi la ei poate fi lipsit de empatie sau respect. Gândește-te la toți oamenii aroganți pe care i-ai întâlnit.
Cel mai probabil, nu ai legat o conexiune profundă cu ei. Un om plin de trufie este prea preocupat de propria imagine, încât să se mai gândească și la sentimentele celorlalți.
Apoi, gândește-te la oamenii pe care i-ai admirat și respectat. O vedetă sau o personalitate care te-a inspirat în domeniul pe care-l iubești.
Dacă privești atent, vei observa faptul că admirația a crescut cu atât mai mult cu cât, persoana care, deși avea cu ce se mândri, a rămas modestă și autentică.
Majoritatea poveștilor motivaționale prezintă succesul alături de eșec. Asta ne apropie și mai mult de eroii noștri. Faptul că știm că au început de la zero, au căzut de mii de ori, iar după ce au realizat un succes răsunător, au rămas cu aceeași modestie ca la început, recunoscând faptul că doar au muncit mult și oricine poate ajunge unde au ajuns și ei.
Dacă știm că mândria este un defect, de ce totuși mulți aleg să se identifice cu ea?
Unul dintre motive este percepția colectivă eronată cu privire la modestie și vanitate. Adesea, modestia este asociată cu lipsa de încredere în forțele proprii și slăbiciune, iar vanitatea cu puterea și opulența.
Prima impresie este că dacă un om se mândrește înseamnă că poate are cu ce, iar dacă un om pare umil, înseamnă că nu are nimic demn de a fi admirat.
Totuși, a fi modest nu înseamnă a fi slab, sau a nu avea motive de mândrie. Înseamnă conștientizare de sine, cunoașterea atât a defectelor, cât și a calităților, precum și empatie față de ceilalți și chiar bunătate. Un om extraordinar este cel care nu își pierde umanitatea atunci când ajunge în vârf.
Doar pentru că am realizat niște lucruri, nu înseamnă că suntem superiori altor oameni.
Da, putem fi mândri de noi, putem arăta recunoștință și bucurie pentru tot ceea ce am realizat, însă nu este nevoie de aroganță față de ceilalți.
Un om care nu își pierde sinele atunci când ajunge sus, este un om remarcabil.
Fii întotdeauna așa cum ți-ai dori ca ceilalți să fie. Fii un om desăvârșit!
Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima
© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi
