Cu toții suntem oameni vii, cu propriile trăsături de caracter, cu propriile noastre principii, sentimente, dorințe. Și foarte rar cineva crede că ar putea jigni pe cineva drag.
Nu credem că comportamentul sau cuvintele noastre pot răni pe cineva foarte profund, credem că adevărul este de partea noastră și avem dreptul să facem așa cum facem.
De asemenea, am rănit multă lume, dar mereu am încercat să mă pocăiesc. Nu pentru a reînnoi relația, ci pentru ca persoana să mă ierte pur și simplu.
Și la mine a fost similar. M-au jignit, m-au rănit foarte mult. Și a fost greu de iertat. Da, nu aveam de gând să iert pe nimeni. Am fost rănit, am plecat să plâng în colțul meu, apoi m-am înfuriat, m-am urât, m-am chinuit. A ierta o persoană este uneori incredibil de dificil, dar este necesar, pur și simplu pentru a te elibera de acest sentiment de durere care a fost înrădăcinat în interior de atâta timp.
Este foarte greu să ai încredere într-o persoană care a trădat și a rănit. Este greu să-l iubești din nou, sau chiar să-l tratezi bine. Se pare că nu merita asta, că trebuie să-l muște conștiința, să-l ajungă din urmă bumerangul. În câteva minute, gânduri grele cu sfârșitul lui tragic îmi trec prin cap.
Dar este important să înveți să iertăm oamenii. Nu pentru a îmbunătăți relațiile, ci pentru a te elibera pur și simplu și a respira calm. Pentru a nu te chinui cu gânduri negative.
Uneori oamenii sunt foarte cruzi cu noi, pot răni atât prin fapte, cât și prin cuvinte. Și atunci ni se pare că fac ceva de neiertat. Dar trebuie să mergi mai departe, să mergi înainte și pentru asta trebuie să ierți.
În urmă cu câțiva ani, am avut ceea ce credeam că sunt prieteni foarte buni. Am fost prieteni de multă vreme, am fost împreună peste tot, dar apoi s-a schimbat ceva.
M-au trădat. Au făcut lucruri rele la spatele meu sau chiar în fața mea, au bârfit despre mine, m-au rănit cu cuvinte, m-au umilit și m-au insultat. Și am văzut atunci că nu le-a păsat deloc, nici măcar nu au regretat că m-au rănit.
Și i-am iubit atât de mult pe acești oameni, am prețuit atât de mult prietenia cu ei și mi-am dorit foarte mult să salvez relația noastră. Este clar că acest lucru a fost în general imposibil.
La un moment dat, m-am gândit brusc, de ce comunic cu acești oameni. Îi tratez bine, îi iubesc, îi apreciez pe fiecare, dar mă tratează atât de urât. M-a durut, dar am găsit puterea în mine însumi și am scăpat de ei, hotărând că nu mai am nevoie de o astfel de prietenie.
Și, desigur, niciunul dintre prietenii mei nu mi-a înțeles comportamentul. Am fost atât de enervat când unul dintre ei mi-a trimis mesaj sau m-a sunat. Am început să mă cert, am încercat să demonstrez că au greșit, pentru că eram foarte jignit.
Și apoi am decis brusc că nu mă mai pot chinui așa, dar chiar am devenit paranoic. Niciunul dintre prietenii mei nu s-a gândit la durerea mea, sau la mine în general. Și am decis să-i iert.
Nici eu nu sunt o persoană perfectă. Si eu ma insel si, cel mai probabil, fara sa-mi dau seama, rănesc pe cineva. M-am pus în pielea lor și am putut să-i iert. A fost decizia mea și am luat-o nu pentru prietenii mei, ci pentru propria mea liniște sufletească.
Încearcă să-i ierți pe cei care te-au rănit. Nu pentru a reînnoi o relație cu o persoană, deși și asta poate fi. Dar, cel mai probabil, nu este sigur să comunici cu o persoană care este capabilă de fapte rele sau cuvinte adresate ție.
Da, trebuie să te protejezi atât pe tine, cât și spațiul personal. Dar trebuie și să ierți pentru a te elibera de durerea ta și să mergi mai departe, trăind fără supărare și liber!
