Ambiția este o calitate uimitoare, care te urcă pe cele mai mari înălțimi!
Doar de acolo de sus, vei putea vedea lumea în adevărata ei splendoare: vârfurile munților, acoperișurile cetăților, vastele coline, străzile, orașele, norii de deasupra lor… Cu cât ești mai sus, cu atât lumea este mai mare și mai frumoasă!
Cu toate acestea, vanitatea omului îl împinge să transforme fiecare luptă într-o competiția acerbă. Vedem acest lucru oriunde alegem să privim. În stânga și dreapta, oamenii se luptă între ei pentru putere, pentru faimă, pentru bogăție. Ajung chiar să ucidă pentru asta.
Din acest motiv, lumea este plină de suferință. Mândria este mai mult decât o simplă luptă de supraviețuire. Dacă în trecut oamenii se atacau pentru mâncare și adăpost, acum o fac pentru putere și lauri, pentru aplauzele mulțumii și orgoliul personal.
Totuși, nu este nevoie de violență și sabotare pentru a ajunge în vârf, chiar dacă alții recurg la astfel de tactici îngrozitoare.
Un om extraordinar nu este cel care doboară, ci cel care îi ajută pe alții să se ridice. Evoluția personală nu are limite și, din acest motiv, nu avem de ce să ne temem, astfel încât să îi privim pe cei care vor să evolueze la fel ca noi, ca pe o competiție.
Noi nu avem nimic de pierdut dacă ceilalți oameni au de câștigat. Din contră, societatea per ansamblu va fi mai bună datorită evoluției fiecărui individ. Singura noastră competiție suntem noi înșine, în raport cu cine am fost ieri.
Întotdeauna trebuie să aspirăm în a fi mai buni decât reflexia noastră.
Din când în când, putem privi în jur la ceilalți, pentru a ne inspira, însă nu trebuie să ne îndepărtăm de drumul nostru unic, de parcurs.
Comparația cu alți oameni este total absurdă și injustă, întrucât nu avem de unde să știm care a fost linia de start în cazul altei persoane. Poate a început mult mai în față decât noi sau mai din spate. Totodată, obstacolele nu sunt aceleași cu ale noastre.
Drumul către măreție este ca un traseu montan, diferit pentru fiecare călător. Unii oameni au de depășit anumite stânci abrupte, alții sunt mai norocoși având un drum mai lin.
Este total irelevant să te uiți cine a ajuns mai sus, fără să știi toate detaliile călătoriei lui, toate furtunile prin care a trecut, sau toate zilele însorite care i-au luminat calea.
Vrei să ajungi departe și să vezi lumea de la înălțime? Concentrează-te pe drumul tău! Dacă alergi din teama ca alții să nu ajungă mai repede decât tine, poți cădea.
Este destul loc pentru toată lumea, așa că nu ai de ce să te temi că vei pierde ceva, dacă rămâi mai în urmă. Avansează în ritmul tău astfel încât, drumul pe care îl parcuri să fie cât mai plăcut, deoarece călătoria în sine, este la fel de importantă ca destinația!
Privește către cer și nu te uita în stânga și dreapta, comparându-te cu alți oameni! Privește cât mai sus, din dorința sinceră de a evolua și de a fi o persoană mai bună decât ai fost vreodată până acum! Singura ta competiție ești tu!
Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima
