fbpx

Teoria unei singure vieți – nu aveți a doua șansă, nu veți putea reseta cronometrul, trăiți acum!

Acest material nu are nimic de a face cu religia și alte lucruri, care sunt astăzi luate drept declarații de credință aduse de fluxul paradigmelor culturale ale trecutului.

Teoria unei singure vieți

Nu sunt un om credincios, probabil din cauza pasiunii mele pentru fizică și matematică care nu m-a lăsat nici după 7 ani de la terminarea facultății – dar și din motiv că părinții nu mi-au impus niciodată viziunile lor. De asemenea îmi place să cred că am o singură viață, la fel ca balonul de săpun care are o singură încercare să nu se spargă după 5 secunde și să existe măcar 10 secunde.

Nu vreau să aștept viața de apoi– raiul sau iadul ca să trăiesc mai bine (în care o să mă pedepsească sau o să mă recompenseze pentru viața trăită pe pământ).

Nu vreau să trăiesc 10 milioane de vieți pentru ca să ajung la o revelație, nu vreau și atât. Vreau să fiu înconjurat de oameni cu convingeri asemănătoare cu ale mele.

Haideți să încercăm să înțelegem dacă e chiar așa de inofensiva convingerea generală că oamenii mai au o șansă „acolo”, în ceruri.

După părerea mea personală și modestă, este cea mai mare și mai catastrofală iluzie care ne formeaza ordinea zilei și ordinea vieții.

Sentimentele

Noi, oamenii, iubim să credem că doar noi suntem capabili de a iubi. Haideți să gândim în continuare că asta este normal. Dar cât de mulți oameni nu își permit unele emoții sau sentimente de excitare fiindu-le frică de o pedeapsa de la instanța supremă? Inhibând sentimentele „vicioase”, ei cred că vor fi răsplătiți pe urmă. Nici o rasplată nu va veni, pur și simplu inhibați pasiunea în voi, care cu vremea este din ce în ce mai greu să o repeți.

„Mâine”

Este așa o chestie, omul care are nevoie urgentă la baie va convinge pe oricine să-i dea voie să treacă înainte, va lupta cu împotrivirea oamenilor și va găsi oricum o ieșire din situație. Și asta pentru că nu poți amâna mersul la baie pe mâine.

Atunci de ce treburile noastre, proiectele și start-up-urile, declarațiile de dragoste le lăsăm pe altă dată și le înlocuim cu alte treburi, mai puțin importante? Probabil din cauza că în fiecare zi de mâine se formează un obicei de a avea zile de rezervă și asta duce la bătrânețe, la gânduri spre o alta viață, o altă șansă.

„Să lași ceva după tine”

Dacă ați scris o carte și ați primit o critica favorabilă înseamnă că știți cât este de plăcut. Și mai fain este dacă fiul dumneavoastră este Mark Zuckerberg sau Steve Jobs și întreaga lume îl admiră. Acestea sunt scopuri corecte pentru un om care își trăiește singura viață. A facut un proiect și primește satisfacție de la asta în viață, dar mai există și o părere că trebuie să lăsați ceva după voi și desigur acel „ceva” vă ocupa toată viața. Chiar credeți că vouă, după ce veți muri fizic vă va mai păsa de lucrurile din lumea asta?

Nu vă mai amuzați pe viitor. Pur și simplu nu ați făcut nimic important în viața asta dacă așteptați apreciere după moarte. Ori nu o să vă aprecieze, ori nu o să vă mai pese de asta și aici ecuația își pierde tot sensul. Faceți lucruri care să merite, fără să le amânați și o să fiți apreciați astăzi, iar ce va rămâne pentru mai tarziu, va rămâne și atât. Ce mai conteză?

Viața=1 zi x 365 x durata_vieții

Cu toții trăim vieți diferite – unii cateva zile, iar alții câteva zeci de ani, poate 100, în deplinatatea facultăților mintale și pleacă înțelegând că nu mai are nimic de făcut și poate să meargă mai departe. Când mă gândesc la ce mi-a mai rămas de trăit, mă gândesc că statistic vorbind mi-au mai rămas vreo 40 de ani. Asta înseamnă 40 x 365 – 14.600 de zile. Adica un număr concret de zile, care se împuținează pe zi ce trece.

Dacă ați petrecut cateva ore la munca pe care nu o agreaţi, atunci v-au mai rămas 14.000 de zile. Și cu fiecare zi numărul lor scade. Puteți să ignorați această ecuație și să vă imaginați că acest contor va ajunge la zero și se va reseta.

Dar logica vă sugerează ca asta în mod normal nu se va întâmpla – se va opri și veți înceta să mai însemnați ceva pentru această lume. Tot ceea ce putem face noi este să ne trăim fiecare zi în ața fel încât să ne fie indiferent seara că zilele scad și să știm că această zi nu avea cum să decurgă mai bine decât a decurs.

Plăcerea

Ați observat că ceea ce aduce plăcere omului este fie rușinos, fie interzis? România ocupa în 2006 locul 120 conform indexului “fericirii”. Înțelegeti că interdicțiile, moralitatea, valorile și conveniențele, stabilite de noi pentru noi, fac din țara noastră deșerturi gigante de oameni nefericiți.

Câteva milioane de oameni nefericiți, care așteaptă un conducător mai bun, minunea cu peștișorul de aur ori pur și simplu o șansă la o viață mai bună acum sau într-o altă viață. “La naiba cu viața asta, va fi și următoarea” – se gândesc unii. Urmăriți topul fericirii, uitați-va la oamenii de acolo și luati puțin de la ei. Ei nu se zgârcesc, pentru că sunt foarte fericiți!

Conducerea

Se spune că închisoarea pe viață este înfricoșătoare, nu pentru că omul se va afla în închisoare până la sfârșitul vieții sale, ci pentru că nu mai are speranțe. El se stinge treptat și se conformează în totalitate.

Majoritatea termenilor pe viață țin undeva în jur de 20 de ani, dar cel care a stat 20 de ani în inchisoare și cel care a murit în inchisoare, fără o speranță, sunt persoane diferite. Cine are putere asupra viselor voastre, acela vă va conduce pe voi și viața voastră primind control deplin asupra voastră. De ce ați vrea asta?

Universul

Când oamenii își imaginau că sunt “buricul” pământului pe această planetă plată, ei și-au imaginat entitatea care i-a construit unici. Acestea erau gânduri minunate doar atunci când planeta era ținută de elefanți, care stateau pe o balena.

Astăzi, știm că universul este infinit de mare și că în el sunt atâtea galaxii și planete, încât neuronii creierului uman nu ajung ca să înțelegem asta. Și mai știm că sufletul nostru este la fel de mare. De ce să nu acceptăm faptul că universul ne-a dat tot ceea ce e mai bun și ceea ce ne dorim este un cocktail ideal.

De ce nu putem primi plăcere atât din lumea înconjurătoare, cât și din sufletul nostru? De ce ascultăm pe cineva, care ne explică ce e bine și ce e rău, dacă noi înșine suntem centrul deciziilor proprii, după planul Universului? Ne-au limitat temporal, pentru ca noi să simțim mai acut acest cadou și să luam cât mai mult de la el. Luați mai mult!

Ce să facem?

Nu vreau să dau răspunsuri șablon de genul “Trăiește-ți fiecare zi, ca și cum ar fi ultima” sau “Găsește sens în orice clipă trăită”. Aceste vorbe le gasești în orice carte deșteaptă, daca veți dori – le veți citi singuri.

Pot doar să vă propun să faceți lucruri simple, dar importante – să vă începeți propria afacere și să o faceți prosperă într-un timp cât mai scurt, să faceți copii, să invitați în oras colega drăguță de la serviciu, care vă place sau să faceți o declarație de dragoste celui care vă este aproape de mult timp – acesta este cel mai bun drum, dacă conștientizați cât de puțin timp va mai rămas.

Când veți face asta, veți înțelege ce trebuie să faceți mai departe – și asta va fi o viață total diferită.

Advertisement

Și tineți minte o chestie – nu aveți o a doua șansă, nici un cronometru nu se va reseta când va ajunge la zero și nici o carte nu poate să vă spună cum sa primiți plăcere de la singura voastră viață pe care o aveți și care cu siguranță o să vă fie luata peste ceva timp, daca e sa ne raportăm la Univers.

Sursa: devorbacutine