fbpx

Singurătatea mintală a bărbaților – opinia unui psiholog!

Psihologul Julia Rubliov a scris un articol despre faptul că, în linii mari, nimeni nu se gîndește la bărbați și la modul în care ei trăiesc.

Uneori mă gândesc cu groază, cum e să fii bărbat?

În linii mari, nimeni nu se gândește la un bărbat. Cum el, de fapt, trăiește?

Până și la meduze și leii de mare se gândesc mai mult.

Toți (să nu arătăm cu degetul) au aceleași gânduri: „mă iubește sau nu mă iubește; face sau nu face; va veni sau nu va veni”.

Mă va înșela sau nu mă va înșela. Femeia, dependentă de bărbat, este asemenea unui prizonier, căruia i-au sucit mâinile și i-au legat articulațiile coatelor de altcineva. De bărbatul său. El se va mișca un pic – ea va striga „mă doare!”.  El va înțepeni, ea îl va  trage ”Ai amorțit? Ești viu? De ce mă tratezi așa?”

Exagerez puțin, așa cum fac toți. Dar priviți în oglindă. Într-adevăr să se gândească la un bărbat poate doar femeia ce nu mai așteaptă nimic de la el, sau acea, pe care el o numește „mama”.

Tot mai mulți cunoscuți de-ai mei se plâng de singurătate. Arată singuratici. Aleg singurătatea. Uneori ei pur și simplu au nevoie de a fi mîngâiați și de a fi lăsați în pace. Spre rușinea mea, eu pot să-i mîngâi, dar nu totdeauna pot să mă abțin de la întrebări. Pentru că îmi fac griji pentru mine. Mă îngrijorează atitudinea lui față de mine. Majoritatea femeilor din cercul meu de cunoscuți, într-un fel sau altul, scot atitudinea bărbaților săi cu cîrligul din ei. Oricare ar fi aceasta.

Între timp, bărbatul obosește și închide ochii. Nu vrea mai mult să vadă nici afacerea sa, nici femeia sa, nici responsabilitatea sa enormă pentru tot și toate. Dacă ceva nu-i reușește, el este un nemernic. El trăiește cu senzația „sunt un nemernic” fără a avea acel magic „în schimb…”. Nouă ne este mai ușor.

La serviciu nu e totul bine, în schimb am un soț bun. Nu am nici soț, nici serviciu, în schimb am picioare frumoase. Și sâni. Da, sunt grasă, în schimb Crina e și mai grasă. La bărbați acest „în schimb” nu funcționează. Regulile lor sunt oneste, riguroase și simple. Ai curaj și caracter, dar, în schimb, nu ai carieră? Ești un ratat! Ai un Bentley, dar, în schimb, nu ai o iubită? Ratatule. Ai o iubită, dar, în schimb, nu ai un Bentley? Ratatule.

Ei sunt precupați cu concurența și ascensiune ierarhică. Ei mereu încearcă să afle cine e cățel și cine e liderul de pe teren. Și uneori, venind acasă, ei pur și simplu vor să se culce cu fața în jos și să închidă ochii. În singurătate. Pentru că dacă nu în singurătate – atunci ești din nou un nemernic. Un neputincios și o cârpă.

Niciodată n-aș putea să fiu bărbat. Eu sunt o neputincioasă și o fricoasă și plâng deseori sub plapumă. Și nimeni nu-mi va spune nici un cuvânt. Singură nu-mi voi spune nici un cuvînt. Pe când adevărații eroi au un tabu rigid împotriva milei pentru sine. 

Eu eram tânără, iar soțul meu își deschise propria afacere. Erau anii ’90. El venea acasă și mergea la culcare. Cu ochii închiși. Iar eu voiam ca el să vorbească cu mine. Și el vorbea. Abia viu din cauza oboselii.

Mai târziu, deja în poziția femeii necăsătorite, eu voiam de la bărbați încă ceva. Să mă iubească. Să se căsătorească. Să fie trandafiri. Să nu mă rănească. Să nu să se miște. Sau nu. Mișcă-te – și fă așa ca eu să mă simt bine. Ce simt ei în aceste momente?

Cu cât mai mult mă adâncesc în această temă, cu atât mai puține înțeleg. Și când am destulă îmaginație de a înțelege că uneori ei au nevoie ca pe ei să-i primească și să-i înțeleagă, și să fie liniște, și să li se aducă un ceai, și tot asta – nu mâine și nu poimîine, ci mult, mult timp, până când lucrurile se vor face bine – atunci am senzația că înțeleg totul.

Atunci dispare sexul și rămân doar doi oameni maturi, care pot face ceva bun unul pentru altul. Prietenește. Cu dragoste. Pentru a susține.

Prima dată mă gândesc la asta serios. Îmi pare că ei devin din ce în ce mai singuratici și abandonați pe fundalul independenței feminine. Și  nu au voie să povestească nimănui despre singurătatea lor ce se amplifică.

Advertisement

Și de la un astfel de bărbat eu nu mai pot să vreau nimic. Deși din punctul de vedere al femeilor de succes eu sunt o nemernică. Doar eu nu am blănuri, nu am soț și nici măcar mesaje regulate de noapte bună. De aceea nu luați exemplu de la mine, nu trebuie.”

Sursa: devorbacutine