fbpx

Singurătatea – epidemia secolului XXI!

Singurătatea este o stare psihologică stresantă și împovărătoare, ce derivă din insatisfacerea necesității de stabilire a relațiilor interumane calitative.

Faptul că nu avem oameni cu care am putea comunica ar putea fi o cauză a singurătății, dar sunt și oameni ce poartă povara de a fi singuratici chiar și aflându-se în miezul unei petreceri, la universitate sau chiar având mii de amici virtuali.

Dar e important să facem diferența dintre lipsa periodică a dorinței de a întemeia contacte cu oamenii și incapacitatea psihologică de a o face.

Cea de a doua reprezintă o trăsătură psiho-emoțională toxică, care ne blochează abilitatea, apoi deprinderea de a deveni individualități.

Recent a fost demonstrat că lipsa satisfacerii necesităților sociale a creierului conduce la devieri psiho-fiziologice.

În urma unui experiment, efectuat de către savantul american John Cacioppo, s-a aflat că, experimentând singurătatea – în organismul nostru se produc schimbări incredibile și anume: crește nivelul hormonilor stresului, crește tensiunea arterială, scade calitatea somnului și capacitatea de autorevigorare a organismului, dar și complică abilitatea de a percepe informația complexă, cu caracter intelectual.

Din păcate, singurătatea este un subiect-tabu. E paradoxal acest lucru, întrucât conform statisticilor coeficientul de singurătate, deși variind de la o situație la alta, crește extrem de mult.

Singurătate pare a se transforma într-o epidemie globală, nu doar într-o problemă psihologică cu graviditate sporită.

Advertisement

Epidemia singurătății este produsul unei epoci supratehnologizate ce ne-a adus la o senzație iluzorie a apropierii, a „prieteniei” virtuale, dar până la urmă – ne înecăm, treptat, tot mai profund în izolare și ură față de tot ce ar trebui să iubim…

Sursa: psy-practice