fbpx

Sentimentul singurătății te va ajuta să te descoperi pe tine

Sentimentul singurătății este experimentarea lipsei relațiilor.

Dacă ții la cineva, atunci suferi dacă nu o vezi mult timp.

Un astfel de sentiment poate fi experimentat în timpul unei nostalgii. Când ne este dor de unele locuri dragi, ori dacă la muncă apar niște cerințe față de tine la care nimeni nu îți oferă susținere. Dacă eu știu că totul depinde de mine, atunci o să apară frica că nu o sa fiu destul de bun.  O să apară sentimentul de rușine că nu o să fac față sarcinelor.

Singurătatea este un subiect important în copilărie și la o vârstă înaintată.

Nu este un lucru rău dacă copilul va petrece câteva ore în singurătate – acest fapt va fi  un impuls spre propria dezvoltare. Însă singurătatea îndelungată poate traumatiza copilul. În acets context el încetează să își mai dezvolte propriul „Eu”.

La o vârstă înaintată singurătatea nu mai este o piedică pentru dezvoltarea personală. Totuși, poate fi cauza depresiei, paranoiei, insomniei, bolilor psihosomatice și pseudodemenței – când persoana tace încontinuu. Mai înainte această persoană avea familie, poate și copii, ea zeci de ani a muncit, s-a afla în preajma oamenilor, iar acum stă în casă singură.

De asemenea, putem să ne simțim singuri și în preajma oamenilor: la o petrecere, la școală, la muncă, în familie. Se poate întâmpla să se ne aflăm în prezența altor oameni, dar să nu ne simțim destul de apropiați de ei. Ducem niște conversații superficiale, dar simțim dorința unor conversații mai profunde.

La fel se întâmplă și în relație cu partenerul. Suntem de 20 de ani împreună, dar cu toate acestea mă simt singur. Sunt văzut eu ori înțeles? Dacă nu mai vorbim despre relația dintre noi cum o făceam înainte, mai este asta o relație armoioasă?

Însă nu putem fi permaent disponibili pentru altcineva.

Câteodată noi ne cufundăm în noi înșine, în problemele și sentimentele noastre, ne gândim la trect și nu mai avem timp pentru o altă persoană. Însă acest lucru nu devine o problemă, dacă după această meditație putem să revenim la realitate și să vorbim cu cel drag despre relație.

Dacă am fost supărat, rănit, dezapreciat,  atunci eu sunt copleșit de durere și mă întorc spre mine însumi. Acesta este un reflext firesc – să întorc spatele lucrurilor care îmi provoacă suferință  și să mă întorc cu fața spre mine. Însă se poate întâmpla ca atât de mult să ne refulăm durerea, ca ea să se manifeste psihosomatic prin boli.

Advertisement

Cu toate acestea, este important de reținut că ”Eu” devine ”Eu” alături de ”Tu”. ”Eu” capătă o structură, o abilitate de a comunica cu sine însuși – atunci el învață să comunice cu alții.

Sursa: psy-practice