Nu este niciodată prea târziu să o iei de la capăt. Ia o pauza. Și apoi începe din nou.
Nu trebuie să te pierzi în frământări, să te oprești asupra greșelilor, temerilor și grijilor tale. Nu trebuie să-ți păstrezi furia sau tristețea și să le porți cu tine. Ești mai mult decât un borcan mic care așteaptă să fii umplut cu lucruri nesatisfăcătoare – lucruri materiale, dragoste superficială, dependențe și vicii și multe alte fenomene negative care te lasă și mai gol decât înainte. Ești mai mult decât micul borcan despre care crezi că îți definește esența.
Viața este imperfectă. Este frumoasă, complexă, împovărătoare și dezordonată. Și tu ești o parte din ea, o parte care crește și se schimbă, râde și iubește, se descompune și se reunește. Dar nu va exista niciodată un punct în care să nu poți să faci un pas înapoi și să o iei de la capăt.
Nu există nicio derulare înapoi, dar poți oricând să o iei de la capăt, să dai drumul. Dă drumul prietenilor toxici, dorinței de a bârfi, să te îngrijorezi despre viitorul asupra căruia nu ai control. Dă drumul. Reconectează-te. Și începe din nou.
Nu trebuie să fii o persoană statică, care ai fost întotdeauna și vei fi mereu. Lumea se schimbă în permanență și tu te miști constant în ea în direcția dorită. Dacă nu îți place această direcție, întoarce-te.
Nu este niciodată prea târziu pentru a face diferența. Zâmbește la ceea ce nu poți schimba, remedia, perfecționa. Nimic nu este perfect. Nu ești perfect. Așadar, nu purta acest borcan mic cu tine, borcanul transparent al defectelor tale, pentru ca toată lumea să o vadă, astfel încât să poți vedea un memento constant despre cum ai eșuat. Uită de borcan. Uita de modul în care te-ai definit întotdeauna prin acesta și definește-te prin ceva nou. Lasă-l. Sparge-l.
Apoi reîncepe. Începe din nou. Începe cu lucrurile mici. Apoi, ai răbdare și începe din nou, devenind nou, devenind tu însuți.
