fbpx

Nefericirea dozată ne poate face într-un final cu adevărat fericiți

Omul, după natura sa, are înclinații depresive, indiferent cât de optimistă ar fi viziunea sa asupra lumii. Acest lucru este datorat gradului imens de subiectivitate prin care el își explică realitatea.

În acest context, nu ne propunem să rezolvăm această problemă, sau mai mult de atât, să spunem că e în regulă să te supui acestei tendințe. Ne propunem, mai degrabă, o poziție neutră. Ea ne-ar ajuta să identificăm momentele de digresiune pesimistă a psihicului și să le putem explica cauza.

Să începem de la ideea că fericirea, în reprezentarea ei tradițională de beatitudine, nu există, ca atare. Niciodată nu va fi un punct, o stare sau o perioadă în viața voastră în care veți fi satisfăcuți de fiecare element al ei, fără excepție.

De aceea, e important să încetăm idealizarea acestui concept și să-l interpretăm dintr-o perspectivă mai științifică.

Andrei Curpatov tratează problema fericirii în cartea sa ,,Fericit după propria dorință” (2002). Aici, savantul afirmă că fericirea constă, de fapt, în procesul de rezolvare a unei probleme, datorită faptului că anume acest act ne animă curiozitatea și ne consolidează stima de sine.

Prin urmare, problemele cu care ne confruntăm zilnic și stările sufletești neplăcute sunt premisele fericirii. Ele anunță posibilitatea de ne afirma în raport cu sinele și cu societatea. Ele formulează motivația extrinsecă și intrinsecă și tot ele ne permit să ne înțelegem valoarea și utilitatea.

După cum am menționat mai sus, scopul acestui articol este identificarea momentelor de „nefericire” în toate formele ei (anxietate, melancolie, tristețe, dezamăgire, etc.) și explicarea cauzei lor, pentru a putea ulterior rezolva situația.

Pentru a putea face asta vă propunem ierarhia nevoilor umane după marele psiholog american Abraham Maslow, care vă va servi drept reper în organizarea propriei fericiri:Maslow

Fiecare dintre aceste niveluri proiectează o oarecare necesitate umană, fie de ordin fiziologic, fie social, fie psiho-emoțional. În ansamblul lor, aceste necesități reprezintă obstacolele, care ne permit depășirea lor și în acest fel, consolidarea senzației de valoare a propriei personalități (= fericire).

În cele din urmă, ne dăm seama care este motivul nefericirii noastre, identificându-l în forma carenței al unuia dintre aceste niveluri. Odată ce ne-am dat seama care e cauza, începem procesul de rezolvare a problemei. Acest fapt ne va  provoca satisfacție, mândrie de sine, senzație de control asupra propriei vieți și multe alte avantaje.

Înțelegem, deci, că nefericirea dozată nu poate și nu trebuie evitată, iar fericirea absolută nu poate fi atinsă.

Ținând cont de această abordare realistă, viața noastră va căpăta o direcție mai conștientă și mai eficientă.

Advertisement

D.

Sursa: devorbacutine