fbpx

Încetează să mai faci asta! De ce NU trebuie să rezolvi problemele altor persoane…

Nu contează în ce formă am ajuns în această lume: suntem copiii cuiva, prietenii cuiva, părinții cuiva, doar prietenii cuiva…

Adesea, dacă o persoană apropiată se află într-o situație dificilă, considerăm că este datoria noastră să o ajutăm – nu prin fapte, ci prin sfaturi. Adesea, chiar dacă facem totul în cel mai bun mod, ca rezultat pierdem doar putere și energie incomprehensibilă. Și, cel mai bun caz, primim mulțumirile persoanei pe care am ajutat-o.

De ce întâmplă asta?

Din păcate, noi însuși provocăm aceste evenimente. Anume prin tentativa de a încerca. De fapt, acest lucru acționează în detrimentul ambelor părți. Când oferim acest ajutor – noi, din cele mai bune motive, îl lipsim pe acel cineva de putere oferindu-i acest suport. Prin orice alt mod, acea persoană ne rămâne datoare. Îl supunem nouă – o parte sau în întregime devine datoare nouă. Uneori ne atribuim inconștient succesele sale.

Cât de des ne permitem să ne întrerupem reciproc?

Uneori, o femeie dintr-o companie întrerupe un bărbat, îl corectează în public, dându-i sfaturi – aceasta este o manifestare publică a lipsei de respect.

Vorbirea este energie. Să-i întrerupi vorbirea înseamnă să-i întrerupi fluxul de energie. Când o femeie își corectează sau întrerupe în mod obișnuit bărbatul, ea îi coboară statutul social și îl depreciază. Aceasta este o lovitură pentru importanța lui socială. În așa mod, o femeie luptă pentru putere. Și toate acestea – în detrimentul ambilor parteneri și a sentimentului de apropiere dintre ei.

Un bărbat care întrerupe o femeie arată putere. Astfel, el încearcă să structureze un flux nesemnat de gânduri.

Cât de des schimbăm traiectoria mișcării copilului?

De exemplu, un om nu vrea să iasă de sub carapacea sa – în această zonă îi este bine și sigur. Adulții se prind adesea în traiectoria mișcării copilului, fără a aștepta ca copilul să-și termine mișcarea.

Când un copil este angajat în jocuri, spre deosebire de adulți, el se concentrează în totalitatea asupra sarcinii. Atunci când un copil este luat forțat din mediul său de joacă – e asemeni unui restart: el face isterie și își pierde încrederea.

Când, dintr-un motiv oarecare, întrerupem mișcarea – se formează un bloc pe mai multe niveluri și apar multe simptome. Când schimbăm traiectoria mișcării unui copil, îi furăm puterea. Toate acestea sunt lipsă de respect, ceea ce îi crează copilului sentimentul „nu pot face nimic!

Când ne amestecăm sfaturile, halucinațiile și facem ceea ce oamenii pot face pentru ei înșiși – nu este un ajutor – este un handicap. Și aceasta nu este iubire – este mită și o încercare de a-ți demonstra propria valoare.

Advertisement

Când încetăm să fim „buni” față de noi înșine și cu ceilalți – mulțimea din mediul nostru devine mai mică, iar onestitatea, respectul și puterea devin mai mari.

Sursa: dozadesucces