fbpx

Idiotizarea maselor sau cum ți se fură și ultima șansă să demonstrezi ceva

Trăim într-o lume mediocră și falsă. O lume care a uitat să  să transmită fericirea, buna dispoziție și iubirea sinceră.

Are sufletul putrezit și e atât de incapabilă încât rupe foi din cărți importante cu mesaje valoroase și scuipă pe jos semințe de floarea soarelui. Este ieftină și degradată. S-a transformat  într-un râu urât mirositor,  într-o lavă care vrea să ne sufoce, să ne înghită, să ne facă praf.  Nu mai pune importanță pe frumos, pe idei și proiecte care pot schimba viața spre bine.

Adoră lucrurile ieftine, aleargă după ele, le crede importante și încurajează prostia. Nu mai sunt la modă gândurile de valoare, adevărul și oamenii deștepți. Societății nu-i plac oamenii care nu acceptă să fie ca păpuși de teatru, care nu se lasă conduși de minți goale ce se limitează la idei simple.

Societatea nu agreează pe cei care pot mai mult, care au o influență pozitivă asupra sufletelor pierdute, printre cuvintele deșarte și fără sens. Ea ne vrea să fim cu creierul șters, să ne poată conduce, să ne taie aripile, apoi să ne arunce în infern, acolo unde nu există viitor. Ea insistă să fim orbi, surzi și muți.

E mai cool să ai un corp bine lucrat și o minte îngustă, care nu știe să se impună, să-și  apere părerile, ideile, să îndure criticile și nedreptățile. A avea un chip injectat și pictat cu ajutorul bisturiului se egalează cu frumusețea naturală. Avem păpuși vii cu suflete goale, crispate.

Intrușii sunt cei care au ce spune, care pot modela suflete, care pot întoarce oamenii din drumul ales greșit, care ne arată lucrurile cu adevărat importante și cu sens. Cei care cred în adevăr sunt îmbrânciți și puși la pământ. Visătorii creativi sunt crezuți nebuni, doar că datorită lor mai există atâtea opere extraordionare.

Advertisement

Datorită celor care au putut și pot lăsa ceva în urma lor (iar aici nu mă refer la o casă și doi copii, dar la capodopere, la idei, la amintiri, la lucruri minunate) mai există sens. Mințile deshidratate de cunoștințe se descompun în stupiditate. Iar natura nu ar putea supravețui doar într-o lume nesocotită. Luptăm cu prostimea, dar ni se fură și ultima șansă să demonstrăm că putem mai mult, că avem atât de multe spus, de făcut, de schimbat, de rezolvat. Iar concepțiile noastre au un rol important în evoluția omenirii.