fbpx

Iată cum să depășim convingerile care ne îmbătrânesc psihologic și ne otrăvesc viața!

Autopercepția vârstei noastre este strâns legată nu doar de  matricea ereditară și modul de viață pe care-l promovăm, ci și de mentalitatea noastră, de maniera proprie a fiecăruia din noi de a distinge lucrurile, consideră psihologul Nikita Dmitrev.

Firește că, astăzi, există o serie amplă de metode de a ne îmbunătăți aparența fiziologică și psihologică, dar ele, nici într-un caz, nu vă vor garanta o atitudine corectă asupra lucrurilor.

Iată care convingeri contribuie la dezvoltarea îmbătrânirii psihologice:

“Nimeni nu mă iubește și n-are nevoie de mine”

Orice gând de genul “lipsei de necesitate” e urmat de regres energetic, dispariție a motivației, și drept consecință – catalizarea procesului de îmbătrânire. Inconștientul nostru percepe semnalele de acest gen foarte rapid, transformându-le în realitate.

“Nu merit dragostea nimănui”

Aici avem o situație similară. Atâta timp cât nu vă veți considera demn de o viață fericită, inconștientul vostru vă va ruina, treptat și inobservabil, tinerețea psihologică.

“Nu poate fi atât de bine. Ceva rău este, cu siguranță, pe cale să se întâmple”

Acest fenomen își are, cel mai des, originile încă din copilărie. El a avut loc în momentul în care o etapă frumoasă a vieții, s-a preschimbat foarte brusc în una complicată.

Începând cu acea clipă, niciodată nu vă mai permiteți să fiți, cu adevărat, fericiți. Ori de câte ori vi se întâmplă ceva frumos, nu vă puteți înfrupta pe deplin din asta, pentru că întrebările și subiile încep să vă turmenteze conștiința.

“Am obosit să trăiesc”

Dacă viața v-a cam obosit, atunci împbătrânirea și moarte vă par cele mai logice desfășurări ale acțiunii. Dar adevărul e că nu viața însăși va obosit, ci durerea lăuntrică și întâmplările dramatice care se înlănțuiau una după alta și vă provocau această oboseală psihologică.

CUM NE LUPTĂM CU ACESTE CONVINGERI?

Vizualizați încă o dată subpunctele listei anterioare și identificați-le pe cele care v-au trecut cel puțin o dată prin minte. Odată ce ați făcut-o, încercați să le contemplați, fără a depune vreun efort volitiv.

Dacă simțiți că v-ați emoționat destul de puternic, poate că v-au dat și lacrimi în ochi, atunci tehnica începe să funcționeze. Acum, încercați să combinați toată experiența negativă pe care ați trăit-o vreodată, într-un chip, asemănător corpului uman. Comunicați cu el. Vorbiți-i despre cât de obosiți sunteți și cât de mult ați vreasă renunțați la el.

Spre sfârșit, când simțiți că ați zis tot ce vă bântuia până acum sufletul, spuneți-i că nu-l mai vreți în viața voastră, că începeți oviață nouă, plină de experiențe noi… După un anumit timp, veți simți o pustietate împovărătoare în trupul și sufletul vostru, dar nu vă speriați – sunteți pe calea corectă!

Sursa: psysecrets