fbpx

Hipnoza ca metodă terapeutică – controverse și rezultate concrete

În dicționarul explicativ al limbii române, hipnoza este definită drept o stare de somnabulism provocat prin sugestie, pe durata căreia se diminuează controlul conștient asupra propriului comportament și asupra contactului cu realitatea.

În teorie, acțiunile persoanei hipnotizate sunt supuse voinței hipnotizatorului, dar manualele de specialitate susțin teoria potrivit căreia acest lucru este posibil doar cu acceptul subiectului hipnotizat, respectiv hipnotizatorul își poate asuma doar puterea pe care hipnotizatul, în mod inconștient, îi permite să o dețină.

Ca metoda terapeutică, hipnoterapia este utilizată în context clinic ca instrument deosebit de eficient în tratarea anumitor afecțiuni psihologice ce se demonstrează dificil de abordat cu ajutorul metodelor convenționale, precum adicțiile, insomnia, temerile nejustificate, depresia sau anxietatea socială.

Sub aspect etic și deontologic, deseori a fost ridicat un semn de întrebare asupra chestiunilor legate de „violarea intimității” persoanei apelându-se la o astfel de metodă terapeutică, dar sub stindardul „scopul scuză mijloacele” și de această dată a fost acceptată ideea că beneficiile hipnoterapiei se pot demonstra în mute cazuri considerabile, ajutând la redobândirea echilibrului psiho-fizic al pacientului.

Împotriva celor ce neagă dreptul terapeutului de a profita de starea de inconștiență a individului pentru a-l elibera din capcana unor coșmaruri care-i bântuie viața, se pronunță cei ce susțin că atâta vreme cât se țintește obiectivul vindecării este just să se apeleze la orice mijloc cu eficiență demonstrată.

Această argumentație însă este valabilă pentru mai toate metodele și tehnicile utilizate în medicină pentru a elibera pacientul (chiar și împotriva voinței sale), de o boală anume – terapii biologice, psihochirurgice, narcoanaliză, utilizarea de medicamente cu efecte colaterale din cele mai variate sau terapii psihanalitice, de pildă.

Hipnoză, utilizată cu atenție și profesionalism, constituie o resursă extrem de prețioasă pentru fiziologi, psihologi și medici în general”, subliniau psihologii francezi Jean-Martin Charcot și Paul Richer, a căror operă de specialitate a exercitat un impact considerabil în domeniul medical.

În realitate, beneficiile hipnoterapiei sunt legate de gradul de acceptare a schimbării, manifestat de pacient în timpul transei hipnotice, atunci când barierele psihologice autoimpuse sunt înlăturate, astfel încât sugestiile terapeutului să poată fi „plantate pe un teren fertil”.

De multe ori, așteptările pacienților sunt năruite, întrucât există convingerea eronată că schimbările ar trebui să se instaleze instantaneu, cu o unică ședință de hipnoterapie, dar rezultatele variază de la caz la caz, în funcție de problematicile abordate și de gradul de receptivitate al subiectului.

Transa hipnotică nu constituie însă un somn adânc, în care pacientul pierde complet controlul asupra propriei ființe, ci mai degrabă un soi de profundă meditație, asemenea momentelor în care subiectul se concentrează asupra unei cărți, ignorând cu desăvârșire mediul extern.

În intervalul respectiv, terapeutul dirijează atenția pacientului către explorarea chestiunilor problematice, în vederea identificării unor alternative menite să le substituie în maniera benefică prin sugestie specifică și reeducare adaptativă a pacientului.

Tipuri de hipnoterapii

Hipnoterapia poate fi orientată pe trei vectori de interes, în funcție de obiectivele pe care le vizează și anume:

  • Hipnoterapie orientată pe simptom – metoda ce urmărește înlăturarea definitivă a acestuia;
  • Hipnoanaliza – o formă mixtă de hipnoză și psihanaliză care conduce subiectul la concluzii pozitiv-contructive pentru declanșarea unor schimbări benefice;
  • Sisteme combinate – tehnici de orientare comportamentală și experiențială.

Toate trei urmăresc însă același scop și anume dobândirea de către pacient a unor resurse menite să-i asigure un major confort psiho-fizic, justă siguranță de sine și echilibrul de care are nevoie pentru o viață sănătoasă.

Autor: Roxana I.

Bibliografie:

Advertisement

Chertok, Lèon, dr. – “L’ipnosi: Teoria-Pratica-Tecnica”, Edizioni Mediterranee, Roma, 2005.