fbpx

Gânduri lucide și foarte adevărate spuse de filosoful spaniol, Miguel de Unamuno

Miguel de Unamuno s-a născut la 29 septembrie 1864 la Bilbao, într-o familie bască. După studii de literatură şi filozofie la Madrid, este numit profesor la Universitatea din Salamanca, unde a activat până la exilul său din 1924.

Personalitatea sa puternică este doar parţial ataşată „generaţiei de la 1898” – frustrată de pierderea războiului cu Cuba – alături de Antonio Machado, Jacinto Benavente şi José Martínez Ruiz, căreia îi aparţinea prin vârstă şi idealuri.

Literatura sa n-a făcut altceva decât să ilustreze propria filozofie, legată de descoperirea „infraistoriei„, manifestată zilnic la nivelul indivizilor şi colectivităţilor.

Mai jos am colectat câteva gânduri absolut minunate spuse de Miguel de Unamuno:

1. Cel care crede că le ştie pe toate este un prost!

2. Fericirea nu e uşor de digerat; este, mai degrabă, ceva deosebit de indigest.

3. Când moare cineva care ne visează, moare o parte din noi.

4. Nu găseşti oglindă mai fidelă decât un prieten vechi.

5. Umil cu adevărat e numai acela care-şi smereşte raţiunea.

6. Cel mai cumplit duşman al eroismului este ruşinea de a fi sărac.

7. Câinele ar fi cel mai bun prieten al omului, dacă ar avea parale.

8. Un om nu moare din cauza dragostei, a ficatului sau a bătrâneţii; el moare pentru că este om.

9. Unul din avantajele de a nu fi fericit este că poţi să doreşti fericirea.

10. Dragostea e un extaz; ne scoate din noi înşine.

11. Cine iubeşte cu adevărat, mai este oare în stare să urască pe altul?

12. Dintr-o sută de legături între bărbat şi femeie, în mai mult de nouăzeci seducătoarea este ea, iar cel sedus el.

13. Dragostea este copilul iluziei şi părintele deziluziei.

14. Oamenii strigă ca să nu se asculte.

15. Nu există forţă umană capabilă să înrobească şi să întemniţeze cu adevărat pe alt om.

16. A iubi într-un spirit înseamnă a compătimi şi cine compătimeşte mai mult, iubeşte mai mult.

17. Cei ce nu mor, nu trăiesc; nu trăiesc cei ce nu mor în fiecare clipă, iar cei ce nu se îndoiesc, nu cred.

18. A fi înseamnă a acţiona, şi există numai ceea ce acţionează, numai ce e activ, întrucât acţionează.

19. Numai acela care încearcă absurdul este în stare să cucerească imposibilul.

Advertisement

20. Viaţa este îndoială şi credinţă, fără îndoială nu există decât moartea.