fbpx

Erori ale educaţiei prin care ne încurcăm copiii să crească personalităţi de calitate!

Nu le permitem copiilor să rişte

Deşi pare straniu la prima vedere, dar grija nu este întotdeauna un indiciu al unui părinte corect. Da, în lumea contemporană plină de provocări şi primejdii, este necesar şi absolut normală dorința de a ne proteja copiii. Dar nu trebuie s-o facem într-un mod constant!

Psihologii europeni, au demonstrat că, copiii supraprotejaţi de părinţi, odată cu maturitatea, dezvoltă în sistemul lor psihologic extrem de multe fobii şi complexe.

Acordăm mult prea mult ajutor

Dacă nu ne vom lăsa odraslele să se confrunte cu mici provocări la vârsta fragedă, riscă să capete incapacitatea de a se adapta în societate sau într-un oarecare alt mediu, mai mult sau mai puţin social. De aceea, dozarea zilnică a protecţiei părinteşti, trebuie controlată.

Le lăudăm succesele prea mult!

Curentul care manifestă ideile umaniste despre stima de sine îşi au originea încă în 1980, când prin grădiniţe şi şcoli au pătruns diplomele şi medaliile, ce desemnau o oarecare capacitate a copiilor. Dar, psihologii contemporani, au demonstrat că această strategie are mai multe aspecte negative, decât pozitive.

Peste o anumită perioadă, copilul observă că sursa principală de admiraţie faţă de el vine, preponderent, din partea familiei şi a câtorva profesori. Dezamăgindu-se de obiectivitatea acestora, începe reacţia inversă a stimei de sine – complexele.

Sentimentul vinovăţiei şi comportamentul corect

Aici vom atinge tendinţa permanentă a părinţilor de a face o viaţă mai bună pentru odraslele lor, doar pentru a-și satisface propriul orgoliu părintesc. Ei susţin fiecare mic succes al copilului printr-un lucru de factură materială, dezvoltând astfel, voluntar sau involuntar, parvenismul şi narcisismul în ulteriorii adulţi. Deseori, acest fenomen este rezultat al actului de comparaţie dintre prezentul copiilor şi copilăria părinţilor. Sentimentul vinovăţiei pentru o ipotetică stare social-financiară a copiilor lor, provoacă acest aşa numit orgoliu părintesc, enunţat mai sus.

Nu ne împărtăşim experienţele trecutului

Dacă observaţi apariţia unor tendinţe spre rebelie şi non-conformism al copiilor/adolescenţilor voştri – nu încercaţi să-i opriţi!

Advertisement

Ei trebuie să-și făurească singuri viaţa. Funcţia părinţilor este cea de profesor, iar susținerea morală se efectuează prin sfaturi şi, nicidecum, prin certuri sau interziceri exagerate. Vorbiţi-le despre propriile experienţe, dar nu-i convingeți ca fiind unica variantă corectă de depăşire a unei situaţii. Doar în acest mod, copiii voştri, vă vor deveni prieteni adevăraţi.

Sursa: love-psy