fbpx

Dismorfofobia – defecte fizice minore transformate în obsesie. O altă față a depresiei care îți poate ruina dragostea de sine!

Dismorfofobia constituie preocuparea nejustificată, obsesivă, în legătură cu un defect fizic minor sau imaginar, cum ar fi de pildă cele ce țin de formă și dimensiunile nasului, urechilor, părului, asimetrii ale fetei, buzelor sau bărbiei.

Acestea sunt însă numai câteva din aspectele pe care le aduc în prim-plan subiecții afectați de tulburări dismorfice corporale – orice parte a corpului poate deveni subiectul unei auto-analize detaliate până la absurd, de pe urma căreia se remarcă o „anomalie” ce nu le mai dă pace.

Obsesia legată de anumite defecte corporale neînsemnate poate să se amplifice însă până la un nivel de nesuportat pentru pacient – motiv pentru care acesta încearcă să ascundă sau să modifice cu orice preț acea parte a corpului „afectată”, dedicând o mare parte din timp acestei chestiuni, în detrimentul adevăratelor priorități ale vieții sale de zi cu zi.

Disconfortul este însoțit de un puternic sentiment de stânjeneală, de rușine, care în cazurile mai grave poate conduce la izolare, la căutarea unui refugiu sigur în casă, la refuzul contactului cu lumea exterioară.
Pe de altă parte, dismorfofobia induce pacientului o continuă dorință de a identifica soluții radicale pentru eliminarea „defectului de fabrică”, îndemnându-l nu în puține cazuri, să recurgă la chirurgia plastică.

Dismorfofobia poate fi asociată frecvent cu depresia, fobia socială sau tulburările obsesiv-compulsive, fiind considerată o afecțiune suficient de gravă pentru a provoca suferințe emoționale considerabile, sub semnul unui veritabil delir de referință.

La originea acestei patologii se află însă un dezechilibru chimic la nivel cerebral, din pricina căruia subiectul tinde să-și perceapă în mod distorsionat propria imagine, dezvoltând un sentiment de lipsă de auto-apreciere și simțind nevoia de a-și controla frecvent înfățișarea în oglindă, convinși fiind că „arată oribil”.

Potrivit datelor publicate în revistele de specialitate, subiecții afectați de dismorfofobie își irosesc ore întregi analizându-și diformitatea închipuită, încredințați fiind că toți cei din jur o observă și o privesc precum o chestiune degradantă, jenantă, umilitoare.

Un simplu rid poate deveni o dramă, o cicatrice neînsemnată – un stigmat, o imperfecțiune a nasului – ceva de nesuportat, pentru a nu mai vorbi despre cazurile în care pacienții sunt obsedați de dimensiunile și/sau forma organelor genitale…

Moda recurgerii la chirurgia plastică tinde să câștige tot mai mult teren în preferințele persoanelor afectate de dismorfofobie, anumite persoane ajungând să se supună unui număr impresionant de intervenții, mai mult sau mai puțin complicate, pentru a-și modifica înfățișarea spre a corespunde unui standard propriu.

În mod paradoxal însă, pacientul se lansează într-o cursă frenetică pe o orbită de pe care riscă să nu se mai poată desprinde, solicitând mereu noi intervenții, din cele mai bizare, ca și cum nimic din ceea ce avea natural nu se mai ridică la nivelul așteptărilor sale.

Refuzând să accepte ideea că nemulțumirea lor se datorează unei tulburări de natură psihologică, pacienții continuă să manifeste insatisfacție în ceea ce privește propria înfățișare și refuză net tratamentul psihologic, perseverând în comportamentul lor nejustificat.

Specialiștii concordă asupra faptului că în tratamentul dismorfofobiei pot fi incluse atât medicația antidepresivă cât și psihoterapia, subliniind însă importanța implicării membrilor familiei în procesul de tratament al pacientului, pentru a-l ajuta să-și recapete încrederea în sine și să se accepte așa cum este.

În cadrul a numeroase lucrări de specialitate, au fost semnalate rezultate deosebit de încurajatoare obținute cu ajutorul psihoterapiei psihanalitice sau a hipnozei, nu puține fiind cazurile în care s-au identificat pe această cale adevăratele motive ce au condus la instalarea bolii, cum ar fi de pildă traume severe din perioada copilăriei sau abuzuri ale părinților.

Autor: Roxana I.

Advertisement

Surse: my-personaltrainer , dismorfofobia