fbpx

Dacă nu poți ierta pe cineva trebuie să citești acest articol

Urăsc toate clișeele despre iertare.

Cunosc fiecare citat, fiecare sfat, fiecare părere socială pentru că am căutat răspunsurile în literatură. Am citit toate postările de pe bloguri, dedicate acestui subiect delicat. Însă nimic nu a ajutat. Cu toate acestea, știu că distanța dintre a spune „a ierta” și sentimentul împăcării cu sine poate fi parcursă în timp scurt. Eu știu.

Iertarea este o junglă de nepătruns pentru cei care caută dreptatea. Însuși ideea că cineva ar putea scăpa nepedepsit pentru ceea ce a făcut, cauzează durere. Nu vrem să ne păstrăm mâinile curate – petele de sânge ale răufăcătorilor noștri nu ne sperie. Noi vrem dreptate. Noi vrem ca ei să simtă ceea ce am simțit și noi. Durere.

Dacă ierți s-ar părea că te trădezi pe tine însuți. Nu vrem să pierdem lupta pentru dreptate. Ura ne arde în interior și ne otrăvește sufletul. Toți știm asta, însă oricum nu vrem să pierdem controlul asupra situației. Furia devine parte din noi – atât în inimă, în creier, cât și în plămâni. Acest sentiment eu îl cunosc.

Eu tot am trăit aceste senzații atunci când ura circula prin vene cu aceeași viteză ca și sângele.
Însă trebuie să știm că furia este o emoție instrumentală. Suntem furioși pentru că vrem dreptate. Pentru că credem că această emoție ne va aduce foloase. Pentru că credem că dacă vom fi mai furioși vom avea mai multe schimbări. Furia însă nu înțelege că trecutul nu mai poate fi schimbat iar răul a fost deja făcut. Ea ne spune că răzbunarea va aduce lucrurile la normal.

Să fii furios ar fi de parcă ai rupe coaja de pe o rană care sângerează crezând că astfel nu vei rămâne cu cicatrice. De parcă persoana care ne-a rănit va veni într-o zi și ne va vindeca rana în așa fel încât nu va rămâne nici un semn. Adevărul despre furie este următorul: acesta înseamnă să renunți la vindecare. Ne este frică că atunci când rana se va cicatriza va trebui să trăim cu acest semn pe sufletul nostru. Însă noi nu vrem asta.

Atunci când totul fierbe în interior, iertarea pare imposibilă. Ne-am dori să iertăm, pentru că mintea ne spune că aceasta este alegerea corectă. Vrem liniște, împăcarea care vine în urma iertării. Vrem eliberare. Vrem ca această furtună din interiorul nostru să înceteze, însă nu putem face nimic.

Pentru că cel mai important lucru despre iertare nu l-a rostit nimeni: iertarea nu schimbă nimic. Ea nu este o radieră care șterge tot ce s-a întâmplat. Ea nu anulează durerea cu care am trăit și nu ne va aduce liniștea imediată. Căutarea liniștii interioare este o cale lungă. Iertarea este ceea ce nu va permite să ne „deshidratăm” în drumul pe care îl avem de parcurs.

Iertarea înseamnă să renunțăm la speranța că trecutul poate fi schimbat. Adică să înțelegem că totul s-a terminat, praful s-a așezat și ceea ce a fost distrus nu va mai fi niciodată cum a fost. Asta înseamnă să acceptăm faptul că minunile nu se vor mai întâmpla. Da, uraganul a trecut nemilos, însă noi trebuie să ne continuăm viața în orașul distrus. Și nici o furie nu îl va construi de la temelie. Asta va trebui să o facem noi.

Iertarea înseamnă să ne asumăm responsabilitatea nu pentru distrugere, ci pentru reconstruire. E o decizie care ne va readuce liniștea în suflet.

Iertarea nu înseamnă că cei care ne-au rănit nu mai sunt vinovați. Asta nu înseamnă că noi trebuie să prietenim cu ei, să-i simpatizăm. Asta înseamnă că noi vom recunoaște că ei au lăsat urme în viața noastră, iar noi vom fi nevoiți să trăim cu ele. Vom înceta să mai așteptăm acea persoană care se va întoarce și va pune lucrurile la locurile lor. Vom începe să ne lecuim rănile, indiferent de cât de mari vor fi cicatricile.

Iertarea nu înseamnă că nedreptatea a învins. Este vorba despre crearea propriei dreptăți, propriei karme și a propriului destin. Este vorba despre decizia de a te ridica în picioare fiind decis că nu vei mai fi nefericit din cauza trecutului. Iertarea înseamnă că cicatricile noastre nu ne vor influența viitorul.

Advertisement

Iertarea nu înseamnă că te dai bătut. Ea înseamnă că ai decis să îți aduni forțele și să mergi mai departe.