fbpx

Cugetările lui Nietzsche, cuvinte care te vor trezi la realitate

Friedrich Nietzsche, renumitul filozof, s-a născut în 1844 în Germania. A fost fiul unui pastor evanghelist, care s-a stins din viață când Friedrich avea cinci ani. Copilul a crescut astfel într-un mediu dominat de femei.

Elev fiind stă la un internat, iar la școală face studii aprofundate de istorie antică, romană și greacă. Ajuns student, studiază filozofia clasică la universitățile din Leipzig și Bonn. În timpul facultății se simte atras de ideile lui Schopenhauer și este pasionat de muzica cunoscutului compozitor Wagner, pe care de-a lungul vieții l-a și întâlnit personal.

La vârsta de 25 de ani, Nietzsche ajunge profesor de filozofie la Universitatea din Basilea. În perioada cât a fost profesor, a izbucnit războiul franco-prusac, la care a participat în calitate de infirmier. Mai târziu, a cunoscut-o pe tânăra Lou Andreas Salome, de care s-a îndrăgostit iremediabil, dar care l-a părăsit, căsătorindu-se chiar cu prietenul lui Nietzsche. Acest eșec în dragoste a fost cauza misoginismului pentru care era renumit.

Rămas cu sechele în urma dizenteriei, pe care o contactase în perioada cât a fost pe front, acesta a fost obligat să se pensioneze. S-a mutat în Riviera Franceză, apoi în Italia, unde s-a retras pentru a putea scrie. În acea perioadă, însă scrierile sale nu erau cunoscute și nu prezentau interes.

Dezamăgit de acest lucru, dar și din cauza faptului că orbise între timp, Nietzsche a căzut victimă crizelor de nebunie. După numeroase internări de-a lungul anilor, prin diverse clinici, și-a petrecut ultimii ani în casa mamei sale care a avut grijă de el. După moartea mamei sale, a rămas în grija surorii, până la vârsta de 56 de ani, când acesta s-a stins.

Mai târziu, moștenirea sa filozofică a fost recunoscută la adevărata sa valoare și este în continuare o adevărată comoară.

Iată câteva dintre sfaturile filozofice ale lui Nietzsche, care vă pot ajuta în anumite momente să luați o hotărâre sau cel puțin vă pot inspira și face să reflectați asupra adevăratelor valori ale vieții:

Speranța este un stimul vital mult mai puternic decât norocul.

Nu-l poți urî pe cel care îți este inferior. Îl urăști cel mai mult pe cel egal cu tine sau care îți este superior.

Nimic nu vă aparține mai mult decât propriile visuri.

Înainte de a te căsători puneți întrebarea: voi fi în stare să stau de vorbă cu plăcere cu această persoană până la bătrânețe? Restul este trecător în căsnicie.

Dacă ne simțim atât de bine în mijlocul naturii, este pentru că natura nu are nicio părere despre noi.

Comoara noastră se află în stupul cunoștințelor noastre.

Onoarea voastră nu este dată de originea voastră, ci de scopul vostru.

Un om care se crede absolut bun este un idiot spiritual.

Cei care ne fac confidențe cred automat că au dreptul să le asculte pe ale noastre. Această concluzie este falsă, acceptarea unui cadou nu conferă nici un drept.

Numai cel care construiește viitorul are dreptul să judece trecutul.

Prietenul este cel care se bucură pentru fericirea noastră și suferă pentru suferința noastră.

Succesul a fost întotdeauna un mare mincinos.

Omul este ceva ce trebuie depășit, omul este o punte și nu un scop final.

Când vorbim mult despre noi înșine, căutăm o metodă de a ne ascunde.

Împărăția cerurilor” este o condiție a inimii, nu ceva care vine pe pământ sau după moarte.
Succesele cele mai mari nu sunt cele care fac cel mai mult zgomot, ci orele noastre cele mai silențioase.
Individul s-a luptat întotdeauna să nu fie absorbit de trib. Dacă reușești, adesea vei fi singur și uneori speriat, dar nici un preț nu este prea mare pentru privilegiul de a fi tu însuți.

O persoană activă învață singură.

Nu există niciun motiv să cauți suferința, dar dacă aceasta sosește și încearcă să se amestece în viața ta, nu te teme, privește-o drept în față cu fruntea sus.

Nu ar trebui să frânăm piatra care a început deja să se rostogolească în jos, cel mai bine ar fi s-o împingem și mai mult.

În dragoste există întotdeauna ceva nebunesc, iar în nebunie există întotdeauna puțină rațiune.

Minciuna cea mai comună este cea prin care omul se păcălește pe el însuși.

Ar trebui să considerăm pierdută ziua în care nu am dansat nici măcar o dată.

Există mai multă înțelepciune în corpul tău decât în cea mai profundă filozofie.

Dacă privești mult timp în prăpastie, prăpastia se va uita la tine.

Cei care nu știu să-și îmbrace opiniile în gheață, nu trebuie să se angajeze într-o dezbatere înfierbântată.

Forța interioară a unui om se măsoară prin doza de umor pe care este capabil s-o utilizeze.

Cel care nu dispune de două treimi din ziua sa este un sclav.

Cea mai bună modalitate de a veni în ajutorul persoanelor timorate și de a le liniști este să le lăudăm cu convingere.

Maturitatea omului înseamnă să-și regăsească seriozitatea cu care se juca pe când era copil.

Nimeni nu este atât de nebun, încât să nu găsească alt nebun care să-l înțeleagă.

Cel care nu știe să dea nimic, nu știe nici să simtă nimic.

Esența oricărei arte frumoase şi a oricărei arte mari este recunoștința.

Când ai multe lucruri cu care s-o umpli, ziua are o sută de buzunare.

Un suflet delicat se simte stingherit atunci când știe că trebuie să-i mulțumești, iar un suflet grosolan, atunci când trebuie să mulțumească.

Câți oameni știu să observe? Și dintre puținii care știu, câți sunt aceia care se observă pe ei înșiși?

Fiecare dintre noi se află cel mai departe de sine însuși.

Cel care vede prost, vede întotdeauna prea puțin, cel care aude prost, aude întotdeauna prea mult.

Viața noastră ni se pare mult mai frumoasă când încetăm să o mai comparăm cu viața altora.

Omul își uită greșeala după ce a mărturisit-o altcuiva, dar în mod normal celălalt nu o uită.

Simplitatea și naturalețea sunt scopul suprem și ultim al culturii.

Defectele noastre sunt cei mai buni profesori ai noștri, dar întotdeauna dăm dovadă de nerecunoștință față de profesorii buni.

Remușcarea este ca mușcătura unui câine în piatră, o prostie.

Ceea ce nu ne omoară ne face mai puternici.

Sursa: almanahonline