fbpx

Cugetări și gânduri profunde despre viață spuse de filozoful francez, Jean-Paul Sartre

Jean-Paul Sartre a fost un filozof francez, reprezentant al existenţialismului, scriitor (Premiul Nobel 1964), jurnalist şi militant social.

A influenţat profund generaţia care i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia şi opera sa literară, ci mai ales ca intelectual angajat.

Mai jos am colectat câteva cugetări spuse de renumitul filozof francez, Jean-Paul Sartre :

1. Tace cu adevărat doar cine ştie vorbi.

2. A fi mort înseamnă a ajunge prada celor vii.

3. Dacă eşti singur atunci când eşti numai cu tine, înseamnă că eşti într-o proastă companie.

4. Dorinţa se exprimă în mângâieri aşa cum gândul se exprimă în cuvinte.

5. Când o victorie este povestită în amănunt, nu mai ştii ce o deosebeşte de o înfrângere.

6. Moartea nu ne va reuni. Aşa stau lucrurile. Cu toate astea, e splendid în sine că am reuşit să ne trăim vieţile în armonie pentru atâta vreme.

7. A muri înseamnă să împingi lucrurile până la limita extremă şi să te laşi înghiţit.

8. Câteva clipe ale câtorva ani nu mai contează, atunci când ai pierdut eternitatea.

9. Nu eşti un om atâta vreme cât n-ai găsit ceva pentru care ai accepta să mori.

10. Ce haioasă e tinereţea, pe dinafară sclipeşte şi pe dinăuntru nu simte nimic!

11. Tu eşti pentru mine relaţia necesară. Toţi ceilalţi sunt întâmplători.

12. A iubi e, în esenţă, proiectul de a te face iubit.

13. Trebuie întotdeauna să plăteşti pentru a avea dreptul să iubeşti ceea ce iubeşti…

14. Locuiesc în aer din obişnuinţă şi scormonesc pe jos fără prea multă speranţă.

15. Povestea unei vieţi, oricare ar fi ea… e povestea unui eşec.

16. A fi liber nu înseamnă să faci tot ce vrei, ci să ştii că poţi să vrei.

17. Oamenii nu sunt osândiţi niciodată degeaba.

18. Ceea ce îmi lipseşte mă defineşte mai intim decât tot ceea ce posed, întrucât ceea ce posed îmi rămâne exterior, dar ceea ce îmi lipseşte mă locuieşte.

19. Omul nu este suma a tot ce are, ci totalitatea a ceea ce încă nu are, a tot ce ar putea deveni.

20. Pentru a-ţi imagina neantul, trebuia să te găseşti deja acolo, în mijlocul lumii, cu ochii deschişi şi să fii viu.