fbpx

Citește aceste rânduri când ești trist(ă) și ai sufletul obosit….

Există zile când nu vrei să faci nimic. Când tot ce-ți dorești cel mai mult în lume este să te ascunzi sub plapuma caldă de acasă și să dormi toată ziua.

Și crede-mă nu vorbesc despre lenevie acum, ci despre o stare mult mai gravă, mult mai profundă…

Momentele în care ți se pare că întregul univers s-a prăbușit ca o povară peste umerii tăi neajutorați. E ca și cum, cât de mult ai încerca să schimbi ceva, nimic nu se mișcă din loc.

Viața ne provoacă cu încercări incredibile. Ne face să suferim din cauza unor motive clare sau neclare. Ne mistuie sufletul cu dubii și frământări. Ne blochează într-un cerc vicios din care nu avem scăpare.

Ne întrebăm din nou și din nou de ce ni se întâmplă toate aceste lucruri. Și până la urmă nu primim decât lecții de viață, trăiri și experiențe – niciodată răspunsuri depline.

Dar trebuie să ții minte un lucru important. Ori de câte ori ți se pare că ești distrus și dispersat în milioane de bucăți… Ori de câte ori te simți atât de pustiit, atât de pierdut în propriul haos, încât ți se pare că nu există nimic mai tragic decât ceea ce simți acum – crede-mă, totul e o iluzie!

De fapt, ești mult mai puternic decât crezi. Suferința care acum te scurge de puteri este efemeră. Așa cum sunt trecătoare și toate celelalte dureri ale lumii.

Suntem mult prea pierduți printre propriile drame ca să izbutim să ne automotivăm de fiecare dată când trăim stări depresive.

Dar dacă credem, cu adevărat, în acea mică doză de putere rămasă în adâncul sufletului nostru care se renaște ori de câte ori suntem disperați, ne vom putea da seama cât de fericiți suntem de fapt.

Pentru că:

Fericirea constă în controlul asupra atitudinii noastre.

Fericirea constă în capacitatea de a ne ierta pe noi înșine, dar și pe cei din jurul nostru.

Fericirea constă într-o cantitate mică de indiferență care uneori ne păstrează iubirea pentru viață.

Fericirea constă în noi înșine, dar și în calitatea oamenilor de lângă noi.

Fericirea e, într-adevăr, în mâinile noastre. Nu ne rămâne decât să ne învățăm cum să ne vindecăm corect sufletul!

Sursa: uduba