fbpx

Când părinții sunt abuzatori tăcuți, viața copilului e în pericol. Asigură-te că nu ești și tu astfel!

Când părinții sunt abuzatori tăcuți, viața copilului e în pericol. Asigură-te că nu ești și tu astfel, fără a-ți da seama, de fapt, de acest lucru.

Un adult singur își construiește viața aici și acum. Cu toate acestea, în unele cazuri, traumele din trecut pot fi un obstacol pentru construirea unei vieți fericite. Vorbim despre copiii unor alcoolici sau persoanele care în trecut au fost victimele violenței fizice și morale.

Dacă lucrul psihoterapeutic cu copiii alcoolicilor este mai mai ușor, atunci terapiile cu victimele violenței psihologice sunt mult mai dificile. Ei pot nega trauma și abuzul psihologic din trecut. Una dintre metodele de negare o constituie credința că familia a fost una bună și armonioasă, iar ei însuși au fost cei răi, care provocau toate certurile. Există situații când victimele violenței își șterg din memorie momentele traumatizante.

Un alt caz ar fi părinții narcisiști. Educația lor pot influența în mod major viața copilului. Iar această influență provoacă mai multe daune, decât relația în care mama nu îi permite copilului să se despartă de ea. Generația care acum are 30-40 de ani a fost crescută de acest tip de părinți. Ei sunt reci, închiși, care nu au satisfăcut nici o nevoie emoțională a copiilor săi.

Copii unor astfel de părinți au încercat toată copilăria să merite iubirea și respectul acestora. Acum ei ori continuă să facă același lucru cu părinții deja în vârstă, ori găsesc parteneri reci și despotici, a căror iubire la fel trebuie să o ”merite”.

Pot să spun că persoanele cu părinți narcisiști caută și prieteni asemănători acestora, care să fie distanți emoționali.

Se poate întâmpla ca o persoană care a fost crescută de niște părinți abuzatori să nu aibă prieteni. Părinții abuzatori sunt conștienți că copilul va putea evalua nivelul violenței domestice dacă va avea șansa să compare atitudinea față de el acasă și într-un grup de prieteni.

Acești părinți încearcă să își convingă copilul că lumea este un loc ostil, periculos și întotdeauna pregătit să atace. Fiecare tentativă a copilului de a se împrieteni cu cineva este controlată de părinți. Ei vor spune: ”Nu îmi place acest nou prieten al tău. Cu siguranță prietenia cu el te va răni.”

Părinții încearcă să stabilească un control total asupra copilului. Cu cine prietenește, în ce se îmbracă, unde se duce – totul se verifică și este depreciat. Dacă copilul nu ascultă și face ceva ce nu îi place părintelui, el îl va pedepsi printr-un scandal, sau printr-o ”îmbolnăvire” spontană. Dacă fiica și-a cumpărat o rochie fără aprobarea mamei sale, aceasta imediat ”se va îmbolnăvi” pentru a face fiica să se simtă vinovată.

Fiecare haină este evaluată de mamă, drept una ”potrivită sau vulgară”. Apoi urmează frazele de genul: ”mă dor picioarele, iar eu trebuie să merg cu tine prin magazine pentru că tu nu te descurci singură”, care intensifică sentimentul de neîncredere în sine. Acești părinți continuă să se implice și în viața copilului deja matur, indicându-i cum trebuie să trăiască.

Trebuie să fie menționat că în anamneza interacțiunii acestui copil cu părinții lui se ascunde multă violență, chiar dacă acest copil spune: ”Ei nu mă loveau și strigă rar, înseamnă că totul este bine”.

În prezența altor persoane, acești părinți se comportă diferit. Ei încearcă să pară grijulii și foarte atenți la nevoile copilului. Altor oameni ei le spun: ”Copilul înseamnă totul pentru mine, el este sensul vieții mele, dar este un nerecunoscător”.

Advertisement

Dacă te regăsești în descrierea de mai sus, îți este dificil să construiești relații apropiate, este timpul să te adresezi unui psihoterapeut.

Sursa: psy-practice